Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 14. (Székelyudvarhely, 2014)
Mester Éva: Nagyméretű üvegfestmények "in situ" vagy műtermi restaurálása
Cahle medievale de la Şumuleu-Ciuc László Károly De-a lungul secolelor, meşterii olari s-au străduit să facă cahle tot mai frumoase şi mai variate, din care să construiască sobe cât mai elegante, potrivit nevoilor societăţii. Astfel s-a creat un material foarte bogat în ceea ce priveşte forma şi diversitatea modelelor şi decoraţiunilor, care exprimă gustul rafinat şi simţul estetic deosebit al poporului nostru, totodată având şi cîteva influenţe străine, cum ar fi activitatea semnificativă a meşterilor habani, sau a câtorva meşteri, veniţi din Italia medievală. Evaluarea acestui material nu s-a terminat, nici în zilele noastre, destul de des ies la iveală piese necunoscute, veritabile unicate. în urma lucrărilor de construcţie şi de canalizare efectuate în oraşele istorice din Transilvania, zilnic sunt răscolite multe fragmente mici de ceramică. Din păcate excavatoarele modeme fărâmiţează piesele mai mari, iar în lipsa specialiştilor, nici muncitorii nu le dau atenţia necesară, astfel pierzăndu-se multe informaţii, referitoare la activitatea meşteşugărească deosebită a strămoşilor noştri. Lucrările de canalizare, efectuate în anul 2013 în oraşul Tg. Secuiesc constituie un exemplu elocvent în acest sens, mici fragmente ceramice fiind răspândite peste tot, de-a lungul săpăturilor. Tema lucrării de faţă este prezentarea unui material de cahle medievale, găsite la Şumuleu-Ciuc. Casa Fodor se află deasupra bisericii catolice, fiind o casă veche, care a avut mai mulţi proprietari, ultimii făcând parte din familia Fodor, de unde se trage şi denumirea (foto 1). Zona a fost locuită din vremuri străvechi. Săpăturile efectuate de arheologii Muzeului Secuiesc din Miercurea Ciuc au scos la iveală urmele mai multor aşezăminte din epoca bronzului, cu vetre de foc şi cuptoare pentru ars obiecte ceramice. în locul actualei Case Fodor a fost un conac mare, care de-a lungul secolelor şi-a schimbat de mai multe ori proprietarii, fiind reconstmit de mai multe ori. în urma unor lucrări de canalizare efectuate în anul 2011, a fost săpată o groapă lângă fundaţia clădirii. Astfel, prin dezgroparea a cea. un metru cub de pămînt, a ieşit la iveală un bogat material arheologic, constând predominant din fragmente de cahle medievale, mai puţin (sporadic) fragmente de vase, oase, etc.1 Cahlele au fost fragmente componente ale sobelor, care au încălzit încăperile conacului ,aflat pe locul actualei clădiri, iar în urma unor lucrări de renovare sau reconstrucţie au fost aruncate la groapa de gunoi. Situl arheologic s-a extins şi sub funda1 Materialul a fost salvat de către Gergely István, cunducătorul lucrărilor de la Casa Fodor. ţia clădirii, dar din considerente arhitectonice săpăturile au fost sistate. Din numeroasele fragmente găsite în materialul săpat au fost reconstituite cinci tipuri de cahle medievale, un al şaselea fiind reconstituit pe baza a trei fragmente relativ mici. Pe lângă cahle au fost găsite şi fragmente dintr-un vas gen farfurie, un ulcior angobat şi decorat,2 precum şi un element de pervaz al unei sobe. Au fost recuperate şi alte câteva fragmente mici de cahle medievale din secolele 17-18. O lucrare reprezentativă este reconstrucţia unei cahle cu un decor tipic pentru secolele 16-17.3 La baza cahlei este aşezat un pocal liturgic, din care ies trei ramuri de lalele şi două de frunze, compoziţia fiind încadrată într-o ramă dublă. Realizată de un meşter necunoscut, la începutul sec. 17, cahla a fost modelată prin presare manuală din pastă fină micasată, arsă slab,de culoare cenuşie-roşiatică, nesmălţuită, cu pereţi subţiri (foto 2.) şi are câteva fragmente lipsă. în afară de această cahlă, materialul conţine şi alte câteva fragmente de la două cahle de acelaşi tip, mai robuste, care se deosebesc de prima prin faptul că au fost confecţionate într-o altă formă, puţin mai uzată. O cahlă asemănătoare există în colecţia de la Sâncrai, alte variante fiind găsite în zona Praid şi la Tg. Mureş. Următoarea cahlă, cea cu „frunze de stejar” provine dintr-un atelier, care a funcţionat în sec. 17, undeva în zona Ciucului, meşterul fiind necunoscut. în cartea sa despre cahlele din zona Ciucului, Kémenes Mónika menţionează trei exemplare,4 două de la Lăzăreşti, şi un al treilea de la Tomeşti. Materialul de la Şumuleu conţine trei exemplare aproape întregi (foto 4), iar din numeroasele fragmente recuperate au fost reconstituite parţial alte nouă cahle. Cahlele au fost modelate din lut, prin presare manuală, pastă poroasă, arsă la ocru-cărămiziu cu ramă laterală subţire. în centm este amplasat un medalion în relief cu motive ornamentale care se aseamănă cu frunzele de stejar, din care se deschid patru lujeri cu motive florale. Plăcile sunt relativ subţiri (3-6 mm grosime) şi pe mai multe exemplare s-au păstrat dopurile de uscare (foto 5). Următoarele trei tipuri fac parte din grupa cahlelor decorate în stil brocart, cu „decor infinit”, frecvent folosit în omamentica ceramicii transilvănene. Primele exemplare au fost făcute de către habani, o populaţie de etnie germa-2 Vasul se poate restaura într-un procent de 75%, ulciorul de 55%. 3 în curs de restaurare. 4 Kémenes 2005. p. 71. 130
