Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 14. (Székelyudvarhely, 2014)

Mester Éva: Nagyméretű üvegfestmények "in situ" vagy műtermi restaurálása

Probleme de etică deontologică apărute pe parcursul restaurării a două iesle improvizate

Restauratorul este obligat să păstreze materialele originale folosite la construirea obiectului şi tehnicile de construcţie, într-o măsură cât mai mare posibil. Autorul prezentului material face parte din familia de restauratori care au această convingere şi lucrează după aceste principii. Dar în unele cazuri aceste principii nu se pot aplica. Un exemplu în acest sens este obiectul din colecţia Muzeului de Etnografie din Budapesta, cu număr de inventar 132230, din Tiszacsécse, care este un staul cu marionete, pe care autorul l-a restaurat împreună cu artistul restaurator Torma Judit, în 2012 (foto 7).

Obiectul a fost grav deteriorat, structura din leaţuri de lemn a fost ruptă în mai multe locuri, învelişul de hârtie s-a degradat devenind acid, era fragil, prezenta rupturi, lipsuri, iar adezivul din faină (pap) era un substrat preferat de insectele dăunătoare lemnului. Cele mai mari probleme au fost cauzate însă de decolorarea destul de intensă a hârtiilor decorate, care prezentau depuneri de praf şi lipsuri (foto 8).

In cazul materialelor colorate, curăţate, tratate contra acidităţii, cu soluţii bazice, la momentul completării lipsurilor, a trebuit să deliberăm, ce culoare vom folosi, culori cu nuanţe estompate sau culoarea originală, în nuanţa cea mai intensă? Integrarea cu nuanţe gradate dă un aspect armonios obiectului - totodată în locurile ferite de lumină şi în zonele cu pliuri, culoarea iniţială fiind mult mai intensă faţă de cum s-a păstrat pe zonele expuse. Decizia finală a fost ca realizarea completării lipsurilor să fie făcută cu hârtii colorate intens, cu scopul de a reaminti culoarea iniţială folosită (foto 9).

Hârtiile originale, rupte, cu multe lipsuri, au fost, o parte, consolidate cu fâşii de hârtie japoneză - pentru a le putea întinde pe structura din leaţuri, iar o altă parte au fost caşerate pe hârtie neutră, colorată adecvată, întinsă şi lipită pe anumite porţiuni, direct pe structura de lemn. La restaurarea acestui obiect foarte degradat, ne-au fost de un real folos consultările cu muzeologii Szojka Emese şi Szacsvay Éva, precum şi articolul lui Dr. Bartha Károly (fiind cea care a colectat obiectul de pe teren), din publicaţia Ethnographia din 1934. în articol este inclusă şi o fotografie alb-negru a obiectului.

O caracteristică a acestui tip de iesle, este că înaintea începerii spectacolului cu păpuşi, la interior erau amplasate lumânări, spaţiile din hârtii colorate fiind decorate cu stele decupate din hârtie (foto 10).

Hârtia originală ruptă, decolorată, cu degradări a fost lipită în mai multe straturi, completată metodologic după principiile restaurării, în această situaţie nefiind potrivit iluminatul cu lumânări la interior. Pe de altă parte aceste obiecte reprezintă mărturii ale culturii şi istoriei tehnicii din acea epocă, astfel funcţionalitatea lor nefiind o cerinţă imperativă.

în anul 2013 am avut cinstea de a restaura staulul cu păpuşi provenind din Szatmárcseke cu număr de inventar 68.120.24. (foto 12).

Acest obiect asemănător celui prezentat anterior, avea aceeaşi funcţionalitate, dar prezenta o cazuistică a degradărilor diferită, fiind cu mult mai deteriorat. Pe lângă obiectul propriu zis au intrat la restaurare şi câteva piese anexă parte a structurii acoperişului rupt, şi câteva bucăţi de cartoane dezlipite. După documentaţia scrisă şi fotografică am demontat tot de pe structura din leaţuri, am completat părţile lipsă din structura de lemn de brad cu lemn nou din aceeaşi esenţă, am consolidat şi corectat structura originală (foto 13).

După identificarea ordinii de succesiune în aplicare a filelor de carton, şi după documentarea şi descrierea stării de conservare a acestora, am procedat la dezlipirea motivelor decolorate, prăfuite, arse, acidificate, de pe filele de carton, prin înmuiere. Suprafeţele hârtiilor decorative au fost tratate cu soluţie alcoolică de polivinil - butirat (Mowital), aplicat prin hârtie japoneză, caşerată astfel pe versoul bucăţilor de hârtie degradate. După uscare, hârtiile lipite cu soluţie de clei în apă caldă, au fost destul de facil demontate (foto 14-15). Altele, cu un conţinut ridicat de lignină aplicate cu amidon (pap), nu au putut fi dezlipite nici după tratamentul cu enzime (amilază, Pankreoflat), fără a ajunge la descompunerea hârtiei originale.

Am documentat scris şi fotografic înainte şi în timpul operaţiunii de demontare a decorurilor unor suprafeţe. Astfel starea de conservare a hârtiilor a fost bine documentată, după demontarea decorurilor fiind descoperită inscripţia: „Tóth István” (foto 16-17).

Culorile originale ale hârtiilor degradate s-au putut vedea doar fragmentar, cu excepţia culorii de krapplack (pigmenţi roşu de roibă, roşu Van Dyck, roşu de Rubens) de nuanţă roşie închisă. După curăţare, neutralizare, completare şi consolidare cartonul a devenit stabil. Situaţia nu s-a repetat însă şi în cazul hârtiilor de înveliş. După argumente şi contra argumente, deliberări, am hotărât ca hârtiile utilizate la învelirea obiectului, decolorate în totalitate, foarte sensibile, incomplete şi fragile din cauza acidităţii, să fie păstrate în documentaţia anexată. Astfel structura din leaţuri şi cartoanele de învelire au fost tratate în modul clasic - curăţare, conservare, completare - şi sunt elementele restaurate ale obiectului.

Părţile obiectului vizibile în expoziţie: învelişurile cupolelor, au fost restaurate pe baza bucăţilor de hârtie rămase, iar coloritul lor a fost refăcut în baza urmelor de coloranţi păstrate pe hârtiile originale. Completările cu hârtie neutră la învelişul piesei, susţin partea estetică în ansamblul intervenţiilor de restaurare a obiectului (foto 18-19). Decizia este argumentată de similitudinea cu aspectul original, pe când, reconstrucţia hârtiilor decolorate putea demonstra doar gradul de deteriorare al obiectului. De altfel hârtiile fragile, incomplete nu ar fi făcut faţă tensionărilor la întinderea pe suportul de lemn.

învelişul nou din hârtie de bună calitate, face posibil ca obiectul să poată fi expus - pentru o perioadă scurtă - şi să fie iluminat pe dinăuntru (cu lumină fluorescentă cu senzori de mişcare), aşa cum odinioară copii şi adulţii l-au admirat aşteptând să apară marionetele în deschizătura strâmtă a scenei.

111