Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 14. (Székelyudvarhely, 2014)

Mester Éva: Nagyméretű üvegfestmények "in situ" vagy műtermi restaurálása

în general se intervine prin separarea parţială a structurii, care impune păstrarea materialului lemnos original, urmată de întregirea acestuia prin lipire, sau întărirea, ranforsarea structurii cu lemn nou, stabilizat. Ulterior se poate interveni asupra învelişului de hârtie, anterior demontat prin înmuiere, cu operaţiuni specifice de conservare şi restaurare.

3. Structură din plăci de hârtie îmbinate prin coasere

Acestui grup îi aparţine o mică parte a ieslelor din Betleem. Acestea sunt învelite atât la exterior cât şi la interior cu hârtie colorată, ornamentate cu dantele de hârtie şi iconiţe.

Deteriorarea tipică a structurii

a) Contracţia, distorsiunea suprafeţelor de hârtie din cauza umidităţii.1 După demontarea învelişului de hârtie şi separarea elementelor constitutive, cu păstrarea eventuală a firului de îmbinare, se poate interveni relativ uşor asupra pieselor componente prin emolierea lor cu soluţie apoasă prin tamponare şi presare.

b) Oxidarea, acidificarea suprafeţelor de hârtie, care provoacă fragilizarea acestora. Plăcile groase de hârtie, ce au adesea o structură stratificată, sunt în general hârtii de împachetat. Fiind refolosite, fibrele lor conţin un nivel înalt de lignină, provenind din masa de celuloză lemnoasă. După demontarea lor şi trecerea printr-un proces de dezacidificare, se impune un altul de neutralizare, chiar dacă acest fapt induce o scădere în volum şi implicit slăbirea rezistenţei mecanice a plăcii de hârtie. Pentru creşterea rezistenţei plăcilor se poate aplica un tratament de îmbibare a lor cu soluţii de metil-celuloză.

Materialele folosite pentru învelirea şi împodobirea Staulelor din Betleem

Deteriorarea suprafeţelor decorate cu culori de ulei

a) Folosirea culorilor prea mult diluate - slab liate - ce duce la erodarea, ştergerea acestora. Consolidarea stratului de culoare se poate efectua cu polivinil - butirat.

b) Dacă stratul de culoare este prea gros aplicat - cu exces de liant - suprafaţa devine încreţită, fisurată, lipicioasă.

c) Folosirea albului de plumb cauzează închiderea nuanţelor acestuia cât şi degradarea culorilor amestecate cu ceruză, în nuanţe de gri. Refacerea coloritului iniţial poate fi obţinută prin utilizarea peroxidului de hidrogen. în această situaţie se impune o apreciere judicioasă a necesităţii unei astfel de intervenţii. Scopul intervenţiilor de restaurare urmăreşte pe de o parte păstrarea integrităţii 1

1 Ieslele din Betleem erau în general folosite pe durata mai multor ani. în perioada dintre două sărbători ale Crăciunului erau păstrate în pod sau în cămară, unde s-au prăfuit, eventual au fost deteriorate şi de rozătoare, sau de insecte. în ajunul sărbătorii, dacă era necesar, icoanele deteriorate erau desprinse, înlocuite de altele, se aplica un înveliş de hârtie nouă şi de asemenea ornamente noi.

materialelor originale, iar pe de altă parte redarea formei iniţiale a obiectului. Starea generală a obiectului, măsura posibilă a refacerii, valoarea lui în colecţie, funcţia obiectului, toate acestea stau la baza deciziilor legate de intervenţiile ce vor fi implementate.

d) Utilizarea mai multor culori diluate aplicate împreună: lipsa de omogenitate a amestecului. Culorile cu densitate mai mare se depun la baza stratului, la suprafaţă fiind prezent un strat diluat, cu pigment instabil, aderenţă scăzută, care provoacă scursuri şi erodări pe suprafaţă.

Hârtii pictate sau imprimate, folosite pentru învelirea staulelor

Secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea, este perioada în care au fost confecţionate cele mai multe staule ambulante, fiind în aceeaşi timp, probabil, cea mai interesantă perioadă a fabricării hârtiei, a industriei hârtiei. în această perioadă încă funcţionează morile de hârtie, care produc din pastă de cârpe hârtie de bună calitate, dar, în acelaşi timp, funcţionează şi fabricile de hârtie, care la rândul lor produc o mare varietate de hârtii de diferite calităţi, chiar dacă la început nu lucrează încă după norme, standarde. De asemenea se poate vorbi şi despre vopsirea sau colorarea, ornamentarea cu diferite motive a hârtiei (de la imprimarea manuală cu matriţe, până la imprimarea cu ofset) sau, producerea de hârtii lucioase, lustruite sau cerate. Pe staulele din Betleem, găsim diferite tipuri de hârtie, cu componenţă şi de calitate variată, diverse tipuri de culori, şi materiale de lustruire, care astăzi nu se mai folosesc.

Hârtii colorate, mate, nelustruite

Acestea sunt în general de bună calitate, nu devin acide, sau, doar într-o mică măsură. Reacţionează bine la intervenţiile apoase, culoarea aplicată nefiind afectată. Culorile motivelor imprimate pot fi sensibile la apă, cu tendinţă de exfoliere. Alte tipuri de hârtii colorate, mate, de calitate inferioară, pot deveni mai uşor acide din cauza conţinutului de lemn, ceea ce poate să provoace schimbarea culorilor, nuanţele iniţiale se estompează, îngălbenesc sau capătă un aspect cafeniu. Rezistenţa acestora la lumină este scăzută.

Hârtii decorative, lucioase, sau cerate

Sunt hârtii subţiri, deseori cu conţinut de lemn, a căror suprafaţa este colorată, câteodată decorată cu motive de marmoră, sau stropite, şi foarte des cernite cu ceară de camauba (ceară de palmier, ceară braziliană). Această ceară este rezistentă, nu cedează la intervenţiile de restaurare şi îşi păstrează luciul. Apariţia matizării poate reprezenta un indiciu al deteriorării microbiologice.

Unele culori însă, pot să se scurgă de sub ceară în urma tratamentelor apoase! Majoritatea vopselelor policrome nu sunt rezistente la lumină, se descompun în urma efec109