Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
Experiment pentru tratarea pieilor afectate de „descompunere roşie”*, sau un episod din restaurarea unei mape foto din piele, secolul al XIX-lea Katalin Puskás introducere “Descompunerea roşie” este o formă de degradare, frecvent întâlnită la pieile tăbăcite vegetal, în urma căreia restauratorul se confruntă cu o serie de probleme grave pe parcursul intervenţiei asupra obiectului. Numerose obiecte şi cărţi îimbracate în piele sunt predispuse să fie afectate de această degradare, având legătură cu schimbările intervenite în tehnologia tăbăcirii vegetale din secuiul al 19 şi cu creşterea drastica a agenţilor de poluare din atmosfera. Ca efect, pielea devine acidă, scade rezistenţa structurii fibrelor şi a grenului, se sfărâmă, transformându-se în praf roşu. Prin urmare, n- am confruntat cu aceeaşi problemă şi în cazul restaurării mapei foto menţionată în această lucrare, aşadar am hotărât folosirea şi pe plan local a unui reactiv deja testat şi folosit cu succes în alte ţări.1 Lucrarea prezentă, este strâns legată de tema articolului“ cu titlul “Rolul experimentelor pe modele în restaurare”, publicat în numărul precedent al revistei “ISIS”, deoarece şi în cazul de faţă experimentele şi observaţiile făcute au avut un rol decisiv. Descrierea obiectului Mapa căptuşită cu piele a fost descoperită pe un teren de filtrarea apei, este un obiect aparţinând Poştei Maghiare Regale din Püspökladány, fiind datată ca fiind din 1907, conţinând fotografii făcute de Klösz György.’ Mapa este confecţionată din piele, hârtie şi textile, având dimensiuni de 40x54 cm, fiind pliată şi având o grosime de 3cm îmreuna cu pozele. Tranşa longitudinală are dimensiuni de 50,5x31,5 cm, iar tranşele laterale sunt mai scurte având dimensiunile de 41,5x38 cm. Elementele constitutive din hârtie a mapei sunt rupte, incomplete, lacunare şi pătate. In stare avansată de degradare erau mai ales zonele de îndoire, datorate uzurii * 1 2 3 * Menţiune adăugată de traducător: degradarea pielii în urma căreia se formează un praf/pulbere de culoare roşie. 1 Restaurarea obiectului sa tăcut în cadrul secţiei de Restaurare Arta Meşteşugărească al Facultăţii de Arte plastice, cu îndrumarea doamnei Kissné Bendefy Mária, şef secţie şi expert piele. 2 Kissné Bendefy-Orosz 2011. 3 Propietar: Muzeul poştei, Budapesta. Nr inventar: 24.510.0 funcţionale şi a acţiunilor mecanice, interiorul îmbrăcat cu satin de asemenea a fost deteriorat fiind decolorat, mai ales în zonele de îndoire. învelişul din piele era pătat şi zgâriat, slăbit la încheieturi şi prezenta semne de descompunere roşie mai ales în preajma nervurii şi la margini. Nivelul pH-ului era în jur de 3 în zonele deteriorate prezentând o valoare puternic acidă. Despre etapele restaurării a obiectului pe scurt Deoarece scopul principal al studiului este de a face cunoscute experimentele făcute pe piele şi prezentarea pe baza acestora etapele restaurării, paşii principalelor intervenţii pe celelalte componente ale obiectului vor fi prezentate foarte pe scurt, acestea fiind supuse anterior unei analize sumare a materialelor. Desfacerea. Din cauza diversităţii tratamentelor, componentele obiectului trebuiau separate, fiind îndepărtate oglinzile, nervurile, iar hârtia a fost separată de materialul textil. A rămas doar învelişul de piele montat pe plăcile de lemn, din cauza stării avansate de degradare, existând riscul unei deteriorări şi mai accentuate ale pielii cât şi a stratului poleit. Curaţarea suprafeţelor. Suprafaţa pielii a fost curăţată cu burete “latex” şi praf de gumă de şters, partea textilă numai cu o perie moale. La curăţarea uscată, mai ales în cazul hârtiei imprimate cu tipar de bronz s-a utilizat cu mare prudenţă praful de gumă de şters, deoarece putea cauza desprinderea straturilor sau provoca mătuirea suprafeţei. Stabilizarea şi restaurarea pielii aflate în descopunere roşie. Scopul restaurării în acest caz era stoparea descompunerii, scăderea acidităţii prin restabilirea valorii pH ului şi oprirea procesului de friabilizare. Vezi în cap.6 descrierea amănunţită a testelor şi etapele lucrărilor. Curăţarea umedă. Componentele din hârtie au fost tratate exclusiv cu apă, evitând astfel orice risc de remanenţă chimică dăunătoare. Căptuşeala din şaten a fost spălată cu detergent anionic,4 apoi clătită şi uscată. Completări,retuş şi asamblare. învelişul interior din hârtie a coperţilor a fost completat cu hârtie japoneză, iar 4 Detergent. 207
