Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)

Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából

organice cu umiditate proprie ridicată. Pentru înmulţirea lor este nevoie de umiditate relativă (UR) 100%, şi umiditate ridicată a substratului.12 13 Cele mai multe bacterii se dezvoltă foarte bine în mediu uşor bazic, (p H =7,2-7,5) Degradarea specifică cauzată de bacterii este putrezirea, care este procesul de descompunere cu enzime a materialelor de natură animală cu umiditate ridicată. Cu această descompunere ne întâlnim în cazul obiectelor arheologice din piele, care s-au aflat mult timp în solul umed. Colagenul poate fi descompus de foarte puţine bacterii (specia Clostridium)1’ din cauza structurii sale stabile, din lanţuri transversale şi tridimensionale. Pergamentul, din cauza specificului uşor bazic, este mai periclitat dacă se păstrează în condiţii de umezeală foarte ridicată, timp îndelungat, adică dacă în porii săi se află prea multă apă capilară.14 15

Mucegaiurile sunt ciuperci saprofite sau parazite, microorganisme vegetale cu nucleu de celulă, iară clorofilă, heterotrofe, care se dezvoltă pe suprafaţa substanţelor organice şi care se înmulţesc prin spori.1' Celulele cu membrană stabilă se divizează într-o direcţie, sunt speciale şi creează filamente lungi ( hife). Aceste filamente alcătuiesc miceliul ciupercilor, care sunt de culori diferite şi apar pe suprafaţa substratului. Fungii care produc descompunerea, degradarea materialelor organice a obiectelor de artă, sunt din specia aşa zisei ciuperci cu conidie (Deuteromycota), care prin înmulţire asexuată produc conidii, care se află pe vârfurile hifelor, forma şi culoarea lor fiind specifice speciei de mucegai. Sporii de dimensiuni foarte mici, plutesc în aer, se răspândesc, se stabilesc pe suprafaţa materialelor şi în condiţii prielnice se reproduc, ciclul se reia şi în faza vegetativă produc mii şi mii de conidii. Asemănător bacteriilor, sunt capabile să supravieţuiască şi în condiţii extreme, rămânând viabile. Mucegaiurile dobândesc din substrat nutrimentul necesar funcţionalităţii, adică din descompunerea materialului organic a obiectului de artă. Pentru aceasta, produc enzime şi acizi organici, pe care le numim substanţe primare ale metabolismului. Tot de această categorie aparţin şi substanţele care reglează umiditatea internă a substratului (glicerina). Substanţele produse în urma descompunerii materialelor organice, pigmenţii,16 rezultaţi din dezvoltarea mucegaiului, dar şi substanţe olfactive, care emană mirosuri, şi cele antigen (de natură proteică), şi antibiotice, sunt produsele secundare ale metabolismului. Aici aparţin şi substanţele toxice, muco-polizaharidele, care pot provoca alergii ale căilor respiratorii la om.

12 Substratul este materialul pe care se dezvoltă microorganismul şi îl dezintegrează, folosindu-1 ca nutriment

13 Kastaly 2010. pp. 9-15.

14 Un bun exemplu sunt câteva exemplare de codice aduse înapoi din Turcia, în care s-au descoperit actinomicete, microorganisme înrudite cu bacteriile. (Beöthyné Kozocsa 1992. p. 13.)

15 Nu se încadrează nici în specia plantelor şi nici în specia animalelor, alcătuind o ramură aparte.

16 Petele de mucegai care degradează aspectul estetic al obiectelor nu sunt

cauzate de conidii, ci de substanţele şi pigmenţii produşi de hife. Acestea pătrund între ţesutul, fibrele pielii, a hârtiei, a textilei, îndepărtarea

lor putând fi posibilă doar cu tratamente chimice.

Mucegaiul poate absorbi zaharurile simple (monozaharide), aminoacizi liberi din substrat, dar pentru formarea peptidelor şi a dizaharidei, trebuie să le reducă în aminoacizi şi zaharuri simple. Pentru metabolism, el are nevoie de o mare umiditate, pe care o absoarbe din mediu. Materialele organice cu conţinut de proteine din obiectele de artă sunt bune pentru germinarea mucegaiului, numai dacă umiditatea mediului este de 70%, sau peste, un timp îndelungat. însă cantitatea şi concentraţia materialelor dizolvate sunt de asemenea factori hotărâtori, pe care îi putem corela cu activitatea de apă.17 * Mucegaiurile pot folosi numai apă cu activitate 0,7-0,98. în apa pură şi în lichide cu substanţe ce reduc umiditatea sub 0,7, nu se mai reproduc. Mucegaiurile aşa numite xerofile (care sunt rezistente la secetă), se pot reproduce între valori de 0,7-0,9. Acestea au conidii cu umiditate ridicată, care după germinare produc glicerină în substraturi şi prin aceasta sunt capabile să regleze umiditatea necesară. Mucegaiurile nexerofile , au conidii cu umiditate scăzută, astfel ele pot încolţi doar la valori mai mari de umezeală, 0,98. însă dacă se dezvoltă şi acestea pot regla umiditatea din substrat.10 Unele mucegaiuri des întâlnite pe materiale organice, aparţinând genului Aspergilus, sunt xerofile: Aspergilus niger, Aspergilus flavus, Aspergilus funingatus. Germinarea mucegaiului ca şi în cazul bacteriilor, este influenţată şi de parametrii chimici ai mediului. Pentru dezvoltarea mucegaiului pH-ul optim al mediului este în partea acidă, între 3—7%, dar se poate dezvolta şi intr-un cadru mai larg, între pH 2-9%. PH - ul substratului este influenţat şi de mucegaiuri, fiindcă ele produc acizi metabolici (acid citric), însă dacă valorile pH - ului pe substrat sunt între

4-7%, atunci toate mucegaiurile se pot dezvolta. Aceasta poate fi cauza faptului că pe obiectele din pergament şi piele se dezvoltă mai des mucegaiul decât bacteriile. Speciile de mucegai sunt capabile să se dezvolte între limite foarte largi de temperatură, dar temperatura influenţează viteza germinării. Mucegaiurile se pot clasifica după rezistenţa lor la temperatură în trei categorii: specii termorezistente, rezistente la ger, mezofile (temperaturi medii), şi xerofile (rezistente la temperaturi înalte).

în general deci, se poate spune că dintre speciile nocive obiectelor de artă speciile Aspergillus se dezvoltă şi la temperaturi ridicate, dar totodată nu necesită umiditate ridicată, ca speciile Penicilium. Cele din urmă se pot dezvolta şi la temperaturi joase, în camerele frigorifice sau pe alimentele din frigider.19 în cazul materialelor organice (proteine) se pot dezvolta ambele specii.20

17 Activitatea de apă este coeficientul presiunii vaporilor apei interioare a materialelor şi presiunii vaporilor apei curate la o anumită temperatură şi UR. Dacă în lichid sunt materiale dizolvate ca sare, zahăr, proteine sau glicerină, presiunea vaporilor apei scade, şi activitatea apei scade de la 1,0-0,01. Viaţa poate să germineze numai în apă sau lichid cu activitate 0,99- 0,60. (Florian 2004. p. 47.)

18 Acesta poate fi explicaţia pentru faptul că mucegaiurile se pot dezvolta în timp mai scurt decât bacteriile pe obiecte aflate în condiţii cu umiditate ridicată.

19 Florian 2004. pp. 52-57.

20 Kastaly 2010. pp. 23-24.

191