Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
Tabel 1: Specii termorezistente şi temperaturile caracteristice viabilităţii lor Minimum T Optim T Maximum T Specii-2 şi +3,6°C 7-24°C 30-45°C rezistente la ger Specii mezofile-2 şi +8°C 25-40°C 35-48°C Specii termofile +12-30°C 37,5-50°C 50-60°C Posibilităţile tratamentului obiectelor infestate Scopul tratării este distrugerea microorganismelor vii şi active, nocive pergamentului sau altor materiale constitutive ale obiectului de artă. Intervenţia poate fi individuală sau în masă. Dezinfectarea în sine însă nu este de ajuns, este necesară şi îndepărtarea mucegaiului şi impurităţilor de pe obiectele de artă. Pentru că cele mai multe tratamentele dezinfectante deseori au efecte negative asupra materialelor sau asupra operatorilor, trebuie bine cântărită necesitatea şi modul de operare. Decizia este influenţată în primul rând de cazul în care microorganismele sunt vii, active ori nu (germinare, dezvoltare). Acest din urmă aspect constituie o problemă numai dacă infecţia nu este proaspătă, iar materialul obiectului este uscat. In cazul mucegaiurilor de pe materiale uscate, la prima vedere nu se poate constata dacă acesta este viabil. în acest caz trebuie luate probe sterile din mucegai, apoi germinate pe sol de cultură sterilă şi dezvoltate, analizate în condiţii adecvate. în condiţiile laboratorului de restaurare aceasta nu se poate efectua. Probele trebuie duse în laboratoare speciale de microbiologie.22 Datorită efectului nociv al tratamentelor de dezinfectare folosirea lor este recomandată doar în cazuri de infecţii vii, active. Sunt mai multe posibilităţi pentru dezinfectare. O metodă mai blândă pentru protejarea obiectelor de artă, este crearea condiţiilor neprielnice dezvoltării microorganismelor. Aceasta se poate face şi cu modificarea temperaturii şi / sau a umezelii, crearea de vacuum fără oxigen, sau prin iradiere. în afara acestora se pot folosi şi dezinfectante chimice. Dat fiind că pe obiectele din pergament şi piele netăbăcită, în condiţiile generale ale colecţiilor, infecţiile cu bacterii sunt mai rare decât cele cu mucegai, în prezenta lucrare ne ocupăm cu metodele de combatere a mucegaiului, efectul acestora, avantajele şi dezavantajele lor. 21 Dacă este posibil, infestarea trebuie prevenită prin crearea unui climat adecvat, prin aerisirea, curăţirea şi desprăfuirea sistematică a depozitelor. 22 în Olanda a fost dezvoltată o metodă cu un set de unelte sterile pe care şi restauratorii o pot folosi cu uşurinţă, constând de fapt din două epruvete sterile. într-una se află un beţişor cu vată sterilă, în cealaltă sol de cultură steril, apoi în condiţii de laborator se poate încolţi. Metoda nu s-a răspândit în Ungaria. (Brokerhof et al 2007.) Modalităţi bazate pe modificarea temperaturii Temperatura joasă (4°C) La temperaturi joase - cu excepţia cazurilor dacă obiectul de artă infectat este răcit sub 0°C — mucegaiul devine inactiv, i se încetineşte dezvoltarea, dar Iară uscare nu este distrus. Dacă obiectul este readus la temperatura camerei, microorganismul se reactivează. Deci reducerea temperaturii la 4°C, congelarea, este suficientă pentru inactivare, pentru stoparea dezvoltării rapide, dar nu şi pentru dezinfectare. Liofilizarea în colecţiile publice deseori se întâmplă ca obiectele să fie inundate; aceste „catastrofe ude”, inundaţiile, sunt cauzate de ploi sau spargerea ţevilor. Pentru evitarea infecţiei, obiectele trebuie uscate de urgenţă. însă dacă este vorba despre o cantitate mai mare de cărţi şi hârtie inundate şi udate şi ele au început să se mucegăiască, atunci o modalitate bună ar fi congelarea obiectelor şi liofilizarea lor.2’ Dezinfectarea prin liofilizare este benefică pentru eradicarea mucegaiului, dar poate fi distructivă materialului, cauzând distrugerea fizică (distrugerea membranei de celule) pe de o parte, iar pe de altă parte distrugerea chimică a materialului.24 * * * * Totodată, temperatura joasă reduce activitatea apei, oprind astfel dezvoltarea mucegaiului. După analize s-a constatat că sporii plini de umiditate şi hifele sunt sensibile la congelare, nu supravieţuiesc la temperaturi joase, dar sporii uscaţi sunt foarte rezistenţi, fiindcă umiditatea lor este foarte mică. Astfel nu se formează în ele cristale de gheaţă. Conidiile în stare latentă nu pier în faza de congelare - decongelare. Umiditatea liberă din materiale (nu şi condensul) nu îngheaţă nici sub 0°C dacă se află în vasele capilare mici, sau dacă conţine substanţe ce reduc punctul de îngheţ. Pentru oprirea dezvoltării mucegaiului obiectele trebuie îngheţate la - 20°C sau sub acest nivel, pentru un timp scurt, ca să evităm formarea cristalelor mari de gheaţă care distrug fizic celulele pergamentului şi ale hârtiei. Şi în cazul congelării rapide s-a observat dilatarea porilor materialelor organice, slăbirea ţesutului fibrös. Tot atunci s-a observat şi faptul că în cursul liofilizării, umiditatea din straturile externe ale materialului evaporându-se, flexibilitatea acestora se reduce, ele devenind rigide, fragile. ' în timpul liofilizării trebuie avută în vedere măsura vacuumului, ca să evităm distrugerea materialului sau a unor materiale de ornament (crăparea vopselelor sau a foiţei de aur). 23 în cazul liofilizării gheaţa este sublimată din materialul obiectului în vacuum, la 40°C. 24 Aceasta din urmă se bazează pe faptul că se formează cristale de gheaţă care reţin apa din celule; de aceea creşte nivelul acizilor metabolici şi al enzimelor, astfel formând un nivel distructiv a p H-ului şi un schimb de ioni în celulele materialului. 23 Bánik-Briickle 2010. p. 175. 192
