Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
tul folosit este un polizaharid, pornind de la literatura de specialitate acesta poate fi amidon. Stratul de lac nu a fost detectabil, radiaţia infraroşie a pătruns prin el, datorită caracterului său subţire. Intervenţiile pentru protejarea benzii de hârtie puteau fi începute doar după îndepărtarea a diferiţilor adezivi. Generalităţi despre benzi adezive Banda adezivă, aflată la îndemână, utilizabilă atât acasă cât şi în birouri pentru lipiri rapide, în Ungaria este denumită în limbaj comun doar „cellux”, care este o denumire greşit generalizată datorită faptului că benzile adezive la care se referă sunt de componenţe şi de calităţi diferite. Denumirea engleză- pressure sensitive tape- a acestor tipuri de benzi adezive, după părerea noastră este mult mai adecvată, pentru că aceasta accentuează caracterul sensibil al acestora faţă de presarea uşoară, lucru care este relevant pentru fiecare tip de bandă adezivă, independent de suportul sau de substanţa adezivă componentă. Există numerose tipuri de benzi adezive sensibile la presare, de la gume naturale până la polimeri sintetici găsim de toate. Substanţa adezivă poate fi aplicată pe diverse suporturi, atât pe hârtie, materiale sintetice, textile, cât şi pe folie de metal. Benzile adezive se compun din patru straturi, dintre care două pot fi îndepărtate uşor (fig. 1). Unul este suportul (care poate să fie folie, crep, hârtie, textil, celofan, acetat de celuloză, policlorură de vinii etc.) iar celălaltul este substanţa adezivă (gumă naturală sau sintetică, polimer acrilic cu conţinut de plastifianţi, antioxidanţi şi de alte substanţe). Mai puţin vizibil, dar caracteristic apare un strat auxiliar (elastomeri naturali sau sintetici), care se află între substanţa adezivă şi suportul, conferând adeziunea între ele. Pe lângă acestea există un strat desprinzător, menit să împiedice ajungerea adezivului pe latura nelipicioasă a suportului. Temperatura de tranziţie vitroasă (Tg) a substanţei adezive este setată sub valoarea temperaturii de cameră, ca aceasta să rămână în stare lichidă şi după lipire, astfel putând să penetreze din ce în ce mai adânc în material. Invenţia benzii adezive sensibile la presare este legată de numele chirurgului Dr. Horace Day care în 1845, pentru uz clinic, a aplicat pe bandă de textil substanţă adezivă pe bază de gumă naturală. Următorul pas de evoluţie se leagă de 1920, când maşinile vopsite în două culori au ajuns la modă. Producătorii de maşini au avut nevoie de un material care după folosire să fie uşor de îndepărtat, şi prin care culorile să poată fi separate fără degradări în timpul vopsirii. Această problemă a fost rezolvată în 1925 de către Richard Drew, inginerul companiei „Minnesota Mining and Manufacturing Company” (3M) prin invenţia benzii adezive de mascare, denumit „Mascing tape”, care avea în compoziţie un adeziv pe bază de gumă cu adaos Institutului Tehnic MTA de Cercetare de Fizică şi de Ştiinţa Materialelor, de Dr. May Zoltán colaborator ştiinţific al Centrului de Cercetre de Chimie a MTA-ului, cum şi de către Sándorné Kovács Judit, inginerul specialist al Institutului de Cercetare de Expertize Criminalistice. de materiale amestecate cu diferite uleiuri. Aceasta a fost prima bandă adezivă sensibilă la presare aplicată pe suport de hârtie. De atunci s-a dezvoltat o întreagă arie de industrie care produce aceste materiale. în 1940, compania „Johnson and Johnson” a introdus o bandă adezivă hidrofugă de textil acoperit cu polietilén, menită să stea în serviciul războiului. De a lungul timpurilor substanţa adezivă pe bază de gumă naturală a fost înlocuită cu materiale sintetice, cum şi în locul suporturilor de textil sau de hârtie a apărut celuloza regenerată (celofan), însă pretenţia a rămas neschimbată. Din anii 1950 au început să folosească ca suport acetat de celuloză şi copolimerii acestuia, iar pentru substanţe adezive polimeri sintetici. Prima bandă adezivă de acest gen era mată şi purta denumirea de „Scotch #810 Magic Mending Tape”, avea acetat de celuloză ca suport, iar ca substanţă adezivă un polimer acrilic. în 1961 compania 3M a publicat caracteristicile acestui tip în felul următor: substanţa adezivă şi suportul sunt neutre, nu reacţionează la modificările de temperatură şi de umiditate, nu se schimbă în timpul îmbătrânirii naturale, nu pătrunde în hârtie şi nu o decolorează. Odată când folosirea benzilor adezive s-a extins şi datorită simplicităţii lor acestea au început să fie utilizate pentru diverse scopuri, au apărut de prima dată întrebările referitoare la stabilitatea, caracterul îndepărtabil, cum şi efectul acesora în viitor asupra altor materiale. în domeniul de menţinere a bunurilor în anii 1970 au început să folosească benzi adezive „nedăunătoare”. Două firme s-au preocupat de producerea acestor benzi. Acestea erau pe o parte benzile Filmoplast P şi Filmoplast P90, produse de firma Hans Neschen International şi cea de Archival Aids Document Repair Tape al firmei Ademco. Banda adezivă Filmoplast P se compune din fibre scurte, este neacidă, tamponată în zilele noastre cu carbonat de calciu, este puţin transparentă şi subţire. Cea de Filmoplast P90 este puţin mai groasă şi la fel tamponată. în ambele cazuri este vorba despre o substanţă adezivă de acril-ester aplicată pe dispersie apoasă. Banda adezivă Archival Aids Document Repair Tape este alcătuită din suport de celuloză din lemn, albit, neacid şi desulfurat şi din substanţă adezivă acrilică pe bază de acrilat de butii. Sensibilitatea faţă de presare este creată prin adaos de ftalat de dibutil, care oferă benzii adezive plasticitatea. Producţia de benzi adezive a avut o evoluţie exponenţială în timpul celui 87 de ani de când aceasta a fost inventată. Firma 3M singură a produs în jur de 1000 tipuri de benzi adezive. îmbătrânirea şi descompunerea benzilor adezive în cazul benzilor adezive pe bază de gumă (bandă de mascare pe suport de hârtie, respectiv bandă adezivă pe suport de celofan) putem identifica mai multe grade de descompunere, în funcţie de măsura oxidaţiei. în prima fază îndepăr- 2 2 A. Smith, Merrily - Jones, Norvell M. M. - Page, II, Susan L - Peck Dirda, Marian: Pressure-Sensitive Tape and Techniques for its Removal 172