Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
„Ce se aderă, se şi lipeşte” - investigarea şi îndepărtarea în cadrul restaurării a substanţelor adezive sensibile la presare Zita Sor Tema denumită în titlu a luat naştere odată cu restaurarea teatrului panoramic al Muzeului de Jucării „Hetedhét Játékmúzeum” din Székesfehérvár (Alba Regală) şi este inclusă în prezentarea lucrărilor de restaurare efectuate. Teatrul panoramic Teatrul panoramic restaurat- în privinţa colecţiilor din Ungaria- este un tip rar de jucărie, care prin elementele sale componente imită un teatru adevărat. In acesta nu se desfăşoară o activitate teatrală, ci acţiunea este prezentată de un narator. în acest caz este vorba despre cele două poveşti de fraţii Grimm, Cenuşăreasa, respectiv Hansel şi Gretel, ale căror scene principale sunt redate prin ilustraţii listate colorat, aflate în interiorul teatrului, pe două role de hârtie înrulate şi întinse pe bare. Odată cu mişcarea imaginii de scenă, prin rularea unei manivele, bara menită să susţină rola, montată la manivelă, a pus în mişcare mecanismul unui ceasornic muzical. Teatrul panoramic, în sens mai restrâns a putut să ia naştere în mijlocul secolul al 19-lea, prin îmbinarea imaginilor panoramice, respectiv ale celor mobile cu teatrele de hârtie. însă, în sens mai larg, datorită efectului, iluziei şi caracterului mobil, acesta face trimiteri la jocurile optice şi la imaginile mobile din secolul al 19-lea. Teatrul panoramic restaurat este produsul Tipografiei de Litografie şi de Imprimare în Relief şi al Editurii de Fotografie, de Materiale Didactice şi de Fabrică de Jucării A. Sala, înfiinţate de către Adolf Sala în 1882, în Berlin. Analogiile pentru acest tip de teatru panoramic s-au găsit doar de acelaş producător. Unul, total identic cu cel studiat, se află în colecţia particulară a lui Karlócai Marianne. Obiectul se compune dintr-o cutie de lemn cu o structură de ramă, căptuşită cu piele şi hârtie, dintr-un element frontal extractibil din hârtie, grunduit pe ambele părţi, realizat în tehnica de cromolitografie, dintr-o rolă de hârtie pe o parte grunduită, de lungime de 3,6 metri, realizată la fel cu tehnica de cromolitografie, dintr-o perdea de textil şi dintr-o copertă de hârtie din spate. în cutie au fost aşezate cinci bare de întindere, un mecanism metalic al unui ceasornic muzical, cum şi elementele de statică înconjurătoare şi de susţinere din lemn (foto 1 2). Obiectul la primire pentru restaurare se afla într-o stare precară de degradare fizică. Acesta, cu ocazia restaurării, a trebuit să fie desfăcut. însă, conservarea benzii de hârtie a însemnat, dintre toate elementele componente ale obiectului, cea mai grea sarcină care consuma destul de mult timp şi solicita multă răbdare. De această bandă de hârtie se leagă problematica substanţelor adezive sensibile la presare, introdusă în titlu, de aceea în continuare se va prezenta doar conservarea acestui element. Banda de hârtie Direcţia fibrelor de hârtie în banda de hârtie este paralelă cu latura longitudinală a acesteia. Conform acestui fapt cum şi utilizării frecvente al obiectului, hârtia a căpătat rupturi verticale şi orizontale. Rularea strânsă a determinat cea mai accentuată degradare pe cele două laturi ale rolei de hârtie. Hârtia mai întâi s-a fisurat, iar apoi s-a sfărâmat. Din materialul degradat au căzut bucăţi mai mici şi mai mari (foto 3-7). Primul şi ultimul element al benzii de hârtie, lipită industrial din patru benzi de hârtie de mărime aprox. de 90 cm, s-a descompus în bucăţi de mărime 1-2 cm2 în apropierea fâşiei de fixare. Datorită faptului că rularea s-a efectuat perpendicular faţă de direcţia fibrelor de hârtie, aceasta a determinat o mişcare nenaturală a hârtiei, fibrele s-au sfărâmat, iar hârtia s-a crăpat de-a lungul întregii laturi longitudinale a rolei de hârtie. Foştii proprietari au încercat să consolideze aceste sfărâmări, rupturi, atât dinspre faţă, cât şi dinspre spate, folosind diferite benzi adezive (Scotch Magic Mending tape, bandă adezivă pe bază de clei, bandă izolantă, bandă adezivă de celofan etc.) Suprafaţa capetelor cele mai degradate ale benzii de hârtie a fost aproape în întregime acoperită pe ambele părţi cu benzi adezive, alocuri şi în mai multe straturi. Substanţele adezive, odată cu procesul de îmbătrânire a lor, au pătruns între fibrele hârtiei, unde au şi decolorat în brun hârtia (foto 5). Rezultatele investigaţiilor de materiale au arătat că structura benzii de hârtie, pregătită prin încleiere cu răşină şi alaun, este stratificată. Hârtia prezintă o structură închisă, compusă din pastă de lemn de brad şlefuit rece, fibre lungi de in măcinate la jăratec. Investigaţiile de laborator al stratului alb de grund au arătat conţinutul de pigment alb de barit, adică sulfat de bariu amestecat cu o anumită cantitate de caolin.1 Lian-Probele prelevate din bandă au fost investigate cu microanaliză cu fascicul de electroni, respectiv cu analiza XRF, cu scopul de a primi informaţii pentru tratamentul cu solvent despre pigmentul stratului alb de grund. Liantul grundului, respectiv substanţa de bază a stratului de lac am încercat să le identificăm cu spectroscopia FT1R. Analizele au fost făcute de către fizicianul Dr. Tóth Attila. Şeful de proiect de cercetare al 171
