Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
dezvoltarea culturală şi turistică a ansamblului roman şi a grădinii ruină (Villa Romana Baláca) din Nemesvámos-Balácapuszta. Pentru executarea lucrării însă, echipa noastră închegată a avut la dispoziţie doar un an. începând din iunie 2012, copia se găseşte în încăperea nr. 20 a clădirii principale din ansamblul vilei (foto 3). Locaţia este identică cu locul de descoperire al mozaicului original; spaţiul original al clădirii romane asigură căminul copiei de mozaic realizat recent. Rândurile de mai jos din eseul lui Tamay László reflectă excelent problematica amplasării, respectiv extragerii operelor din istoricitate: ”Dialogul dintre trecut şi prezent îşi are rădăcinile într-o locaţie identică. Valoarea cultică este locaţia identică în contextul continuităţii timpului, în timp ce valoarea de expunere este timpul identic în contextul continuităţii spaţiului.”g Concepţie Pe parcursul realizării copiei, au fost criterii importante atât menţinerea autenticităţii materiale cât şi celei estetice. Concepţia estetică nu consta în redarea stadiului actual, în reflectarea efectelor (incendii), evenimentelor (descoperiri/ săpături arheologice, extragere, restaurări) ce şi-au lăsat amprenta pe parcursul a aproape 1700 de ani, ci reproducerea aparenţei originale presupuse. Astfel, nu am reprodus modificările de culoare ale pietrelor survenite sub influenţa unor factori externi, însă am reprodus tară excepţii ’’greşelile” intervenite la realizarea motivelor, cât şi inversarea nejustificată a unor culori. Principiul nostru fundamenta] a fost redarea bogăţiei cromatice şi tehnicii originale. Culoarea pietrelor galbene şi roşii s-a modificat la anumite detalii, independent de motive. Pietrele galbene au devenit roşii, cele roşii bordo ori negru9 10 11 (foto 4-6). Acest fenomen s-a putut observa şi în cazul pardoselii de mozaic al Palatului Guvernatorului din Aquincum, din încăperea nr. 45. dar multe alte exemple ale acestui fenomen ar putea fi enumerate. Modificarea culorii a fost cauzată probabil de un incendiu; temperatura ridicată, efectele termice declanşează modificări macroscopice la majoritatea tipurilor de roci. Compoziţia minerală dar şi structura influenţează semnificativ măsura modificării. Focul şi efectul termic de oricare natură cauzează slăbiri structurale mai semnificative în rocile cu structuri mai dense.11 Motivul central12 a fost deteriorat, fragmentar deja în momentul descoperirii arheologice. Pe reconstrucţie, fragmentul lipsă, necunoscut este marcat de şiruri de pietre albe, de dimensiuni mici. Această rezolvare sugerează 9 Tamay, L.: Az eredeti eszméje és az új médiumok (Conceptul originalului şi noile mijloace mass-media) http://apertura.hu/2011/tavasz/ tarnay (martie 2012.). 10 în funcţie de cantităţile de oxid de fier, respectiv materiale organice din compoziţia pietrelor. 11 Hajpál, M.: Magas hőmérséklet műemléki építőkövek anyagtulajdonságaira gyakorolt hatása (Efectul temperaturii ridicate asupra caracteristicilor materiale ale pietrelor de construcţie folosite la monumente). In: Mémökgeológia - Kőzetmechanika (Geologie inginerească - Mecanica rocilor) 2007. pp. 215-221. (Redactat: Török, Ákos, Vásárhelyi, Balázs). 12 Probabil o natură statică cu păsări. minuţiozitatea de odinioară a pseudo-emblemei1’ şi fără completarea formală a detaliilor figurative. Emblema reală se realizează în atelier, prin aşezare directă pe placă de marmură opus vermiculatum, sau în tavă de terracotă, în timp ce pseudo-emblema opus tesselatum, la fel de pretenţioasă, se montează la faţa locului. Cuvântul grecesc emblemă sugerează montare/inserare. Padimentul de mozaic al încăperii nr. 20 din Baláca, este un exemplu remarcabil al acelui tip de padiment, care prezintă legături certe cu arta textilelor şi a covoarelor. Zestrea de motive, compoziţia (chenar, covor interior mai mic, chenare succesive), prelucrarea minuţioasă, pretenţioasă accentuează acest efect. Conform unei relatări/legende - vii şi astăzi în vechile provincii nord-africane - despre confecţionarea covoarelor brodate bogat, ţesute dens din fire vopsite manual, pe parcursul execuţiei se ascund intenţionat ’’greşeli”, asimetrii în sistemul motivelor, deoarece se consideră, că omul nu poate crea o operă perfectă, fără greşeli (foto 24). Relevarea operei de artă întreaga pardoseală a încăperii nr. 20, a fost formată de un pavaj decorativ de mozaic, având caracter opus tesselatum. Cu prilejul extragerii, mare parte din chenarul lat, simplu, ce încadra covorul interior ornamental, a fost demontat, despre aparenţa lui originală nu deţinem informaţii. în Muzeul Naţional Maghiar a ajuns doar mozaicul decorativ descris mai jos. La mijlocul absidei semicirculare, emblema înconjurată, decorată cu o friză formată dintr-o împletitură dublă, reprezintă o pasăre ciupind bobiţe. Decoraţia caracteristică a absidei este determinată de sistemul triunghiurilor arcuite, formate la întâlnirea arcurilor semicirculare concentrice îndesate spre focus, şi a spiralelor pornite din punctul central. Triunghiurile galbene alternând cu triunghiuri verzi-albăstrui, sunt delimitate de linii negre. Culoarea unor pietre formând triunghiuri este roşiatică, acest fapt însă nu este rezultatul unei combinaţii intenţionate, ci sunt materiale modificate, nuanţe de galben sau ocru, înroşite sub efect termic ridicat. Decoraţia absidei descrisă mai sus este încadrată de o friză cu mărgele. Câmpul principal dreptunghiular, este înconjurat de o împletitură formată din patru panglici, desfăşurată pe o bandă neagră. Ţinând cont de unităţile mai mari, mozaicul poate fi divizat în forme patrulatere şi octogonale. Luând în considerare elementele mai mici, este sistemul unor triunghiuri, patrulatere şi cercuri, despărţite între ele în fiecare caz de linii duble, formate din pietre negre. Fundalul motivelor este alb. Motivul central deteriorat, încadrat de patru motive de panglică spiralată, respectiv o împletitură dublă, este înconjurat de şase rozete şi patru pătrate mai mari, reprezentând o ţesătură de împletituri, în triunghiurile alăturate marginii, apare un motiv pelta, 13 Bruneau, R: La Mosaîque Antique. Presses de L’Université de Paris- Sorbonne, 1987. p. 15. 147
