Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
Picturile murale din biserica reformată Mugeni Lóránd Kiss Restaurarea picturilor murale din biserica reformată Mugeni (jud Harghita) s-a putut realiza datorită lucrărilor ample de restaurare a bisericii. Restaurarea picturilor a fost precedată de o cercetare de parament, realizată pe parcursul a mai multe intervenţii. Scopul cercetării a fost delimitarea picturilor murale, localizarea suprafeţelor pictate acoperite cu zugrăveli, evaluarea stării de conservare a picturilor. Descrierea picturilor Picturile murale au fost descoperite în anul 1865, la deschiderea ferestrei nordice a navei. Mai târziu, în 1898, la iniţiativa lui Csekhely Adolf, profesorul de desen al Scolii Normale de Stat, picturile au fost decapate sistematic. După decaparea picturilor, Comisia Naţională a Monumentelor din Budapesta l-a trimis pe Huszka József, pentru fotodocumentarea picturilor şi realizarea copiilor în acuarelă. Având în vedere că nu s-a iniţiat nici un demers în scopul restaurării, după două luni picturile au fost acoperite cu zugrăveală. In anii 1920 picurile au reapărut în câteva puncte ale peretelui nordic. în toamna anului 1930 toată suprafaţa pictată a peretelui nordic a fost decapată de către Kassai F. Pal şi Szigethy Bela. (A rămas nedecapată doar scena pornirii din cetatea Oradiei a legendei Sf. Ladislau, şi zona din apropierea arcului triumfal). în anul 1943 Dercsényi Dezső din partea Comisiei Nationale a Monumentelor a iniţiat conservarea picturilor. Din cauza războiului, restaurarea începută în 1944 de către Farkas Tibor s-a întrerupt după scurt timp. (Jánó Mihály Színek és legendák.) Picturile peretelui vestic au fost descoperite şi decapate în 1966 de către preotul reformat Vetési Sándor. De asemenea, la iniţiativa lui a fost mutat emporiul de lemn de pe peretele nordic pe peretele sudic al navei, făcând vizibile picturile în ansamblu. Pe peretele nordic al navei sunt trei registre unul sub celălalt. în registrul superior se poate observa Legenda Sfântului Ladislau (din cauza boltirii gotice ulterioare, o parte a acestor scene s-a pierdut). în registrul de mijloc este redată legenda Sfintei Margareta de Antiochia, iar în registrul inferior o scenă amplă a Judecăţii de Apoi. Registrul inferior a fost pictat mai târziu. Registrul superior (Legenda Sfântului Ladislau) începe pe peretele vestic al navei, (de fapt pe suprafaţa turnului), cu scena ieşirii din cetatea Oradiei. în laterala stângă a scenei, marginea tencuielii este sclivisită, tasată, tot aici fiind delimitată şi suprafaţa de tencuială cu pictură. Regele Ladislau, călare, îşi ridică mâna către coroană. Se poate observa clădirea stilizată a cetăţii Oradea, cât şi figura gornistului. în faţa cetăţii, personaje îngenuncheate, şi figura episcopului binecuvântând mulţimea. Scenele nu sunt despărţite între ele. Culorile utilizate sunt culori de pământ (oxid roşu, ocru galben, gri, negru, alb-var). Figurile au fost schiţate cu câteva linii. Următoarea scenă a fost pictată pe peretele nordic. Din cauza boltirii gotice o mare parte din scenele peretelui nordic (registrul superior) s-au pierdut. Din prima scenă s-a păstrat doar partea inferioară. Din următoarea scenă (Bătălia din Chiraleş) s-a păstrat o suprafaţă mai mare. Se poate observa figura cumanului care a răpit fata trăgând cu arcul către rege. în zona inferioară a scenei se află soldaţi şi cai măcelăriţi. Următoarea este scena urmăririi. Din această scenă s-a păstrat o suprafaţă de cca 2 mp, cu picioarele cailor. O mare parte a acestei scene s-a pierdut odată cu deschiderea ferestrei nordice a navei. La est de fereastră s-a păstrat scena luptei între rege şi cuman. Interesant este că pe această scenă nu doar oamenii dar şi caii se luptă. Următoarea scenă fragmentară este cea a decapitării. Este posibil că pictura se termina pe arcul triumfal. Arcul triumfal original a fost demolat în perioada gotică, astfel şi pictura presupusă s-a pierdut. Registrul de mijloc începe de la colţul vestic al peretelui nordic. Registrul reprezintă Legenda Sfintei Margareta de Antiochia. Din analizele tencuielii reiese, că registrul superior şi cel din mijloc au fost realizate în acelaşi timp. Această afirmaţie poate fi susţinută şi din punct de vedere stilistic. în prima scenă este vizibilă figura prefectului Olibrius care îşi trimite solul după Margareta. în scena următoare, Margareta este dusă în faţa prefectului. Prefectul este sub un baldachin trilobat. A treia scenă, redă biciuirea de către doi soldaţi a Sfintei Margareta. Următoarea scenă a fost distrusă de practicarea ferestrei, dar fragmentele păstrate indică faptul că şi aceasta reprezenta chinuirea. în a şasea scenă Sfânta Margareta, legată la mâini şi picioare este băgată într-un ceaun cu apă fierbinte. (Legenda spune că la rugăciunea sfintei, mâinile şi picioarele îi sunt dezlegate de îngeri, ea ieşind nevătămată din apă). Scena centrală o redă pe Sfânta Margareta rugându-se. în dreapta ei, un soldat are grijă de foc, iar în stânga se află o mulţime de oameni rugându-se, fiind martori ai miracolului. Deasupra Margaretei sunt două păsări cu aureole şi un înger înaripat, în scena următoare, Margareta este reprezentată ţinând 135
