Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
o cruce în mână, triumfând asupra dragonului ce reprezintă Răul. Ultima scenă reprezintă decapitarea Sfintei. Registrul inferior diferă din punct de vedere stilistic şi al tehnicii de execuţie de registrele superioare. Nuanţele folosite, gama de culoare mai largă, degradeurile, bogăţia în amănunte a picturii fac dovada unui pictor mult mai experimentat. Pictura are un „desen pregătitor” de culoare bordo. Carnaţia, portretele sunt umbrite cu pământ verde (asemenea picturii murale italiene din perioada trecento). Senzaţia de fundal albastru este dată de aplicarea unui strat alb subţire, transparent, peste stratul negru. Culorile picturii sunt alb(var), negru, culori de pământ, pământ verde. Registrul inferior reprezintă o scenă amplă a Judecăţii de Apoi. Structura iconografică a reprezentării se aseamănă cu judecata de apoi de pe peretele sudic al bisericii unitariene din Chilieni. (Jud. Covasna). în apropierea colţului vestic este redat un zid cu creneluri şi poarta raiului. Lângă poartă, se află figura Sfântului Petru şi mulţimea de regi, regine, episcopi. Primul personaj (probabil un papă) este condus de un înger ce ţine în mână un prapor cu cruce. Scenele sunt despărţite de linii roşii subţiri. Următoarea scenă reprezintă morţii ieşind din morminte. în cele două colţuri superioare, se află doi îngeri cu trâmbiţe, iar sub ei îngeri de mici dimensiuni, deschizând lespezile mormintelor. Următoarea scenă este divizată în două de o linie orizontală: în zona superioară sunt şase apostoli, iar în faţa lor un înger îngenuncheat cu crucea lui lisus şi uneltele chinuirii (Arma Christi). în zona inferioară este pictată scena Mantiei Fecioarei Maria. în dreapta Măriei este un şarpe şi două imagini în medalion (într-unul soarele şi luna, în celălalt Iona în gura balenei). în stânga Fecioarei este o femeie cu aureolă (Maria) cu faţa spre lisus reprezentat în mandorlă. Reprezentarea centrală a acestui registru este lisus în mandorlă, tronând pe un curcubeu, conform descrierii din Apocalipsa lui loan, în stânga lui lisus este Sfântul loan Evanghelistul. Următoarea scenă este de asemenea divizată în două, în zona superioară fiind şase apostoli, iar în zona inferioară un înger înaripat mânând damnaţii spre gura Leviatanului, în faţa Leviatanului o figură mică fără aureolă încearcă să salveze un damnat din gura Leviatanului. Ciclul Judecăţii de Apoi este încheiat cu o linie perpendiculară. Următoarea scenă o reprezintă pe Sfânta Dorotea în compania unei alte sfinte neidentificate de către noi. Acesteia îi urmează reprezentarea Năframei Veronicăi, fără figura sfintei. Sub năframă este o nişă cu chenar de piatră. Această nişă este anterioară picturii. (O nişă asemănătoare cu poziţionare identică am descoperit şi la biserica unitariană din Dârjiu-jud Harghita). Asociat cu năframa Veronicăi presupunem că această nişă este un pastoforiu al unui altar lateral. Următoarea scenă redă o figură de sfânt cu coroană. Având în vedere că este foarte fragmentară, presupunem că ea reprezintă pe împărăteasa Sfânta Elena. în ultima scenă se distinge doar silueta a doi sfinţi. Sub scena Judecăţii de Apoi se află un registru cu pictură decorativă realizată din cercuri întrepătrunse, de culori diferite. (Această decoraţie prezintă o analogie cu cea din altarul bisericii unitariene din Crăciunel.) Sub decoraţia cu cercuri sunt pictate elemente arhitecturale (arcade). Cronologia realizării picturilor este următoarea: prima dată au fost realizate picturile registrului superior. Picturile au fost realizate de la stânga la dreapta. Giomatele nu se suprapun întodeauna cu marginile scenelor. Registrul de mijloc a fost pictat după finalizarea registrului superior, în ambele registre s-a utilizat tehnica al fresco. Registrul inferior a fost realizat în tehnică mixtă: fresco-secco. Săpăturile arheologice au confirmat rezultatele cercetării de parament: suprafaţa exterioară a navei şi a turnului era acoperită cu picturi murale. Din picturile navei s-a păstrat o suprafaţă de cca 5 mp deasupra porticului sudic, (au fost descoperite bucăţi de tencuială cu pictură inclusiv la baza zidului nordic al navei). Pietrele altarului romanic au fost refolosite la construcţia altarului gotic. Câteva din aceste pietre poatră stratul pictural din sec XIV. Descrierea restaurării într-o primă fază au fost îndepărtate tencuielile cu ciment din zonele inferioare ale pereţilor. Au fost îndepărtate chituirile din 1943^44, cât şi tencuielile şi zugrăvelile succesive ce acopereau stratul pictural. La analiza stratului pictural a reieşit că cea mai mare parte a deteriorării acestuia este cauzată de cele două decapări necorespunzătoare. Aceste decapări au cauzat urme de lovituri, zgârieri, pierzându-se cca 15-20% din stratul pictural original. în timpul curăţirii stratului pictural am putut observa că anumităe părţi ale picturii au fost „scoase în evidenţă”, conturate cu culoare roşie. Această intervenţie a dat un caracter grafic picturilor. Marginile curăţite ale tencuielii de epocă au fost fixate prin tivire cu mortar colorat în masă, având în compoziţie I untitate var şi 2 unităţi de nisip. Lacunele mari au fost chituite în mai multe straturi cu mortar de var-nisip 1:3. Ca strat final a fost aplicat un mortar colorat în masă, cu suprafaţa răzuită din nisip fin, praf de piatră şi var. Nivelul stratului final a fost mai adânc cu cca 2-3 mm, sub nivelul tencuielii originale. Această tencuială decorativă servea drept fundal pentru pictura cu marginile fragmentate. Lacunele mici (martelările) din interiorul câmpurilor cu pictură au fost chituite la nivel. La integrarea cromatică lipsurile stratului pictural au fost integrate în tehnica velatura, iar chituirile la nivel în tehnica tratteggio. La integrarea cromatică a fost utilizată acuarela, iară adăugarea unui alt liant. Astfel, completările pot fi îndepărtate oricând, intervenţia fiind reversibilă. Prin restaurarea picturilor s-a putut pune în valoare unul din cele mai valoroase ansambluri picturale medievale ale Secuimii. 136
