Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)

Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából

rol defensiv mai serios, a fost doar un zid mai jos, care a închis spaţiul sacral, iar după demolarea sa a dispărut aproape în totalitate, acoperit de noile locuri de înhumare.

Lucrări mai ample au început din nou în a doua parte a secolului 15, atunci când biserica a fost reconstruită total, în spiritul stilului gotic. Probabil că prima dată a fost demolat absida, iar după aceea a fost reconstruit puţin mai extins, cu multe unghiuri, cu geamuri în stil gotic, cu contraforturi, cu nervură din piatră boltită, cu pietre de închidere a arcadelor bogat decorate. Tot atunci s-a realizat şi firida arcuită din partea estică a zidului sudic. A fost reconstruită şi arcul de triumf de la îmbinarea navei şi a absidei, care se închide ogival, marginile fiind din piatră sculptată.

Reconstrucţia navei datează din secolul 16, la începutul acestuia. Atunci s-a demontat acoperişul, au fost ridicate mai mult zidurile existente, pentru a face posibilă amplasarea geamurilor gotice de mari dimensiuni. Urmele ridicării se pot vedea şi astăzi pe peretele vestic de fronton. A fost deschisă şi o intrare pe partea sudică, cu cercevea cu consolă, şi tot aici a fost zidită fereastra romanică. Interiorul ridicat al bisericii a fost boltită cu nervură din teracotă, diferită de absidă, iar pentru contrabalansarea arcadelor au fost ridicate şapte stâlpi contraforturi, decorate cu cornişe sculptate din andezit negru. Din material similar a fost tăcută şi cornişa superioară.

Pe latura nordică a fost ridicată şi o sacristie (foto 3), care a avut tot o intrare cu cercevea cu consolă. După acestea tot interiorul bisericii a fost acoperit cu plăci de piatră.

S-a demolat zidul de cimitir anterior, şi în locul lui s-a ridicat jur împrejur un zid cu fundaţie mai adâncă.

Presupunem că pe atunci biserica a fost acoperită cu şindrilă. La cercetările din 2012 s-a descoperit că pe la sfârşitul secolului 16, acoperişul a fost din ţiglă, căci în stratul imediat de după nivelul de construcţie gotic am regăsit fragmente de ţiglă.

După reformă locuitorii satului au trecut la religia reformată, iar conform spiritului puritan al Calvinismului picturile murale au fost acoperite cu var. Altarele şi icoanele au fost scoase, şi toată biserica a fost vopsită în alb.

După reorientarea reformată biserica nu a suferit modificări majore, nici măcar la invazia turcilor din 1661. Din registrele eclesiastice reiese însă faptul că a fost prădată chiar şi vestimentaţia ceremonială din epoca catolică. Pentru înlocuirea acesteia s-au înregistrat o mulţime de donaţii în materie de covoare şi cuverturi în anii următori. Este ciudat faptul că nu întâlnim nici documente arhivate, nici arheologice care ar dovedi incendierea bisericii,14 când la vremea respectivă multe dintre bisericile Scaunului Odorhei au fost distruse,15 iar în registrele întocmite cu ocazia vizitaţiilor eclesiastice renovarea acestora sunt menţionate drept reconstrucţii.16

Primele modificări majore ale bisericii medievale au fost efectuate la începutul secolului 18. Vizitaţia din 1721

14 La un incendiu cu siguranţă s-ar fi surpat arcadele gotice.

15 Forró 2003. pp. 22-34.

16 Un caz similar există şi la Inlăceni. (Kénosi-Uzoni 2009. pp. 445^146).

a găsit atât biserica, cât şi cimitirul în ruine, iar pentru că prefectul nu a luat măsurile necesare, a fost declarat cel răspunzător.1 Prima dată a fost desfăcută bolta degradată, fiind înlocuită cu un tavan pictat de Stephanus Fabritius şi Daniel Philip, care a putut fi executat sub patronatul familiilor Borsai şi Korda. O parte din rămăşiţele boitei a fost dusă în colţul sud-vestic al cimitirului, iar în timpul lucrărilor din 2012 au fost găsite o mulţime de fragmente de nervură în stratul cercetat. După aceea probabil că a fost înlocuit şi acoperişul, folosind ţigle, pe unele dintre acestea figurând anul 1746. Am găsit straturile acestei reconstrucţii pe locurile care nu au fost intersectate de mormintele ulterioare, chiar şi în zonele care sunt mai îndepărtate de zidurile bisericii.

Conform cerinţelor vremii, interiorul a fost complet refăcut până la mijlocul secolului. în 1746, pe latura estică a fostei abside a fost ridicat un cor susţinut de doi piloni, pe care a fost amplasată o orgă suflată cu aur, fabricată de Szabó János.

în 1748 biserica a devenit mai bogată cu un amvon, achiziţionat din donaţia lui Borsai Nagy István. în 1761 acelaşi Borsai, împreună cu soţia sa, Ecsedi Eva, au angajat un meşter sas, care a realizat corul care se poate vedea şi astăzi, un cor bogat pictat, prezentând trăsături săseşti. Tot în acelaşi an a fost realizată şi poarta sudică.15

în anul 1841 turnul cu prispă din lemn a fost demolat şi reconstruit mai înalt, cu geamuri în stil baroc şi elemente ornamentale. înălţarea turnului a întâmpinat dificultăţi neaşteptate, căci turnul în sine datează din secolul 14, astfel că fundaţia nu a rezistat la supraîncărcarea în greutate, şi latura vestică a început să se scufunde. Pentru ca să nu se destrame, clădirea a fost clădită jur împrejur cu piloni imenşi, drept urmare intrarea vestică a devenit inutilizabilă, de aceea a fost zidită.

în acelaşi timp cu lucrările de salvare a turnului au fost efectuate mici lucrări de mentenanţă şi la biserică: pe latura nordică a fost tăiată o fereastră datorită donaţiilor baroanei Ugrón Jánosné Györffy Agnes, şi atunci au fost descoperite picturile murale, acestea fiind dezvăluite cu ocazia reparaţiilor din 1898.17 18 19

Mărturiile cimitirului din jurul bisericii

în cadrul lucrărilor arheologice din 2009 şi 2012 am documentat urmele a 225 de morminte datând începând cu secolul 12 şi până în secolul 19 (foto 4).

Cu excepţia laturii vestice, am cercetat suprafaţa cimitirului în egală măsură, astfel că am efectuat observaţii unice cu privire la utilizarea, funcţionarea acestuia. Cercetarea cimitirului prin metoda sistemului de şanţuri - deşi din punctul de vedere al metodologiei arheologice a fost

17 „ Găsindu-se ruine atât in jurul bisericii, cât şi a cimitirului, şi pentru că repararea acestora nu a fost urgentată de către Prefectul Bisericii Sfinte, cum s-ar fi cuvenit, e! să fie pedepsit pentru asta. ” (Liber Eccl. 1715. p. 232.)

18 Dávid 1981. p. 87.

19 Dávid 1981. p. 87.

131