Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
destul de destructivă, deoarece numeroase morminte au fost dezvăluite doar parţial - a inclus faptul că aproape la fiecare loc de înhumare am efectuat observaţii stratigrafice, drept urmare am reuşit să definim datarea acestora mult mai exact. în timpul explorării părţii nordice a şanţului care înconjoară biserica, într-o porţiune de un metru lăţime am descoperit o cantitate substanţială de oseminte omeneşti, care probabil a fost mutată acolo în secolul 18 dintr-un osuar demolat, fiind depusă într-o groapă ovală (foto 5). Acest material în situaţie secundară a fost colectată de noi şi reînhumată în cimitirul părăsit. Făcând o analiză în cifre a informaţiilor adunate am descoperit că de-a lungul secolelor cea mai utilizată porţiune a fost partea sudică a cimitirului, deoarece 43% din mormintele descoperite se află aici (foto 6), în timp ce 30% în partea nordică, iar 27% în partea estică. 37% din mormintele descoperite au fost morminte de copii, iar 63% morminte de adulţi. Acesta nu reflectă însă situaţia medievală, căci se ştie foarte bine că mortalitatea infantilă a fost mult mai mare. Deformarea informaţiilor se datorează faptului că gropile mai extinse a mormintelor mai noi au distrus în proporţie mult mai mare mormintele copiilor, iar în epocile mai târzii mortalitatea infantilă a fost mult mai mică. Dacă analizăm înhumările pe secole, atunci putem observa cum mormintele din secolele 12-13 au fost săpate în pământ foarte curat, care conţine încă materialul aşezării dinaintea bisericii. Deoarece aceste morminte au fost săpate la o adâncime foarte mică de la nivelul folosit pentru acces, adică la o jumătate de metru, şi sunt situate mai ales lângă zidurile bisericii, au supravieţuit în zone mai protejate. Doar 7% din mormintele descoperite revin acestei perioade de timp. Doar una dintre ele avea inventar, mormântul 10 descoperit în 2009, pe care parţial a fost ridicată sacristia din secolul 14. Inventarul acestui înmormântări a fost reprezentată de două cercei de tâmplă din argint, cu capătul în formă de S, descoperite pe craniu. Divizarea acestor morminte privind suprafaţa cimitirului se poate considera uniformă. 21% din mormintele descoperite au fost amplasate deja în jurul bisericii construite în secolul 14. Şi acestea au fost săpate la o adâncime mai mică, iar umplutura a fost mult mai mixtă, conţinând o cantitate însemnată de fragmente de mortar, provenind din demolarea vechii biserici şi construirea celei noi. Aceste locuri de înhumare nu aveau deloc inventar, şi nu am descoperit nici urme ale sicrielor. Grupul mormintelor medievale târzii provin din perioada de după construcţiile gotice. Gropile au devenit mai adânci, cam de 1,3-1,4 metri de la nivelul de călcare gotică. Umplutura acestora conţinea de multe ori fragmente ale frescelor distmse în urma construcţiilor gotice. Din această perioadă datează 24% dintre mormintele descoperite, iar patru dintre ele au prezentat şi inventar. în mormântul S-32, la mâna dreaptă a scheletului am găsit un obiect din fier corodat foarte tare. în mormântul S-35 scheletul avea în mâna dreaptă un dinar din argint datând din 1616. iar în mormântul feminin cu numărul S-137, pe mâna stângă a decedatei am găsit un inel din argint (foto 7). La mormintele din secolul 16 încep să apară înmormântările cu sicriu. în mare parte s-au fabricat sicrie cioplite din lemn, fixate prin cuie din lemn, deoarece de-a lungul cercetărilor am găsit urmele scândurilor folosite la sicrie, dar nu şi cuie din fier. Următorul orizont mai mare de morminte datează din perioada principatului. Acestea conţin şi fragmente de ţiglă de acoperiş, ceea ce duce la concluzia că în secolul 16 şindrila a fost îndepărtată de pe acoperiş, şi a fost înlocuită cu ţiglă. în aceste morminte un inventar frecventă ar fi cununa ţesută cu fire de metal, fixată pe piele, care am regăsit-o în şase din locurile de înhumare din perioada respectivă. Din păcate cele mai multe s-au păstrat în condiţii foarte proaste, în unele cazuri am reuşit să documentăm doar amprenta materialului metalic. La cunoaşterea acestora ne-au fost de ajutor mormintele datate cu monede descoperite în biserica reformată din Teleac, unde apar elemente similare. în mormântul nr. 144 pe lângă diademă, am găsit pe degetul stâng rămăşiţele unei verighete. în secolul 17 cimitirul din jurul bisericii devine supraîncărcat20 21, de aceea s-a deschis unul nou spre est, pe malul drept al pârâului Kányádi.22 23 Drept urmare a scăzut nivelul de folosinţă a cimitirului din jurul bisericii, astfel doar 13% din locurile de înhumare descoperite datează din această perioadă. Au fost înhumaţi aici mai ales locuitorii mai înstăriţi, lucru argumentat şi de materialele arheologice găsite. După ce în secolul 17 cimitirul respectiv a fost parţial părăsit, în secolul 18 a fost folosit tot mai intens. Din cele 225 de morminte descoperite 59 datează din această perioadă, ceea ce reprezintă 26% din numărul total. Aceste morminte prezintă o adâncime de doi metri, conform ordinelor de sănătate publică,2j iar umplutura lor este foarte afânată, conţinând materialul mai multor straturi şi morminte deranjate. Aceste morminte au fost într-o stare destul de proastă, materialul osos a fost absorbită în mare măsură. în multe cazuri am reuşit să documentăm doar partea superioară a scândurii sicriului, uneori din oase nu a rămas nimic, în această perioadă au început să se răspândească sicriele ornamentate, cu marginile nituite, iar cu partea superioară decorată cu diverse motive, ba chiar cu inscripţii. In Mugeni am descoperit 5 sicrie nituite, iar cel mai bine păstrată este cel din mormântul 73 (foto 8). Asemenea sicrie au fost descoperite şi în biserica plebanială de la Şimileu- Ciuc, la descoperirea criptei Sándor.24 La mormintele din secolul 18 s-au păstrat mai ales accesoriile vestimentale. în mormântul 114 am găsit o cop20 Nyárádi-Sófalvi 2009. p. 91. 21 Referitor la părăsirea cimitirelor medievale şi formarea cimitirelor publice vezi Nyárádi 2012. pp. 7-45. 22 în 1665 cimitirul este deja dat în folosinţă (Liber Ecet. 1664). 23 Hóman - Szegfű, 1939. p. 515. 24 Botár 2009. p. 51. 132
