Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)
M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái
punctul de plecare al ornamentaţiei. în numeroase cazuri putem regăsi pe desenele pe carton motivele cărţilor de tipare internaţionale21 *. Unele ateliere maghiare şi-au realizat cărţi de tipare (Kratzmann Ede, Róth Miksa), dar cartoanele deja existente sau unele detalii ale acestora puteau să fie luate ca model la realizarea unei noi piese. Prin intermediul cercetării putem identifica într-un mod direct sau indirect, începând de la cele mai mici detalii până la cele mai vagi corelaţii, circumstanţele apariţiei obiectului de artă, respectiv evenimentele perioadei ulterioare obiectului, precum şi intervenţiile. Releveu Releveul este primul pas al restaurării, care porneşte de la existenţa fizică a operelor de artă şi a ferestrelor de sticlă. Datele numerice ale măsurătorii, înzestrate şi cu schiţe, documentează în mod precis forma ferestrelor de sticlă, fragmentarea lor, subdiviziunile câmpurilor de fereastră. Mărimile sunt indicate în mm şi preluate din mai multe puncte de înălţime şi lăţime. Releveul conţine datele, structura şi plasamentul în clădire al ferestrelor menite să adăpostească sticlele decorative. El ne oferă un punct de sprijin referitor la caracterul montării. De asemenea, fixează mărimea falţului (mărimea interioară a ancadramentului), a unor paneluri de sticlă (mărime care este mai mică decât cea a falţului), (cele două mărimi amintite sunt date cu direcţie orizontală ţi verticală, măsurate cel puţin în câte două puncte) şi punctele de fixare a elementelor marginale din fier pe panelurile de fereastră şi îmbinarea lor cu structura portantă etc. Fiecare câmp de sticlă trebuie să fie semnat separat pe schiţe. Semnele trebuie să fie păstrate pe durata operaţiilor. Scopul releveului este nu numai colecţionarea datelor cantitative, ci şi gruparea definită a ferestrelor aflate în stare de consevare diferită, care în acelaşi timp ajută la organizarea procesului de restaurare. Aceasta, fiind semnată cu numere de măsură, constituie punctul de pornire a documentaţiei de restaurare. Releveul precis înregistrat este deosebit de semnificativ în cazul pandurilor de fereastră cu motive repetate, sau cu ornamentaţii asemănătoare. Caracterul identificabil de asemenea este foarte important pentru păstrarea autenticităţii la reconstrucţie, în cazul ferestrelor ornamentate şi cu motive geometrice, realizate în mărimi variabile, cu mici diferenţe. Definirea obiectului- descrierea tehnicii de confecţionare Descrierea obiectelor de artă include trăsăturile obiectului repectiv, tema reprezentării, ornamentaţia folosită, principiile de compoziţie (figurativă, ornamentală, geo21 Pe ferestrele Academiei de Muzică Francisc Liszt din Budapesta putem regăsi fragmente din motivele aflate în cartea de tipare a lui Julius Hoffmann, intitulată Bunte Verglasungen, editată la Stuttgart, în 1905. metrică etc.), criteriile de constmire (bordură decorativă, ornamentaţie întinsă, motiv central, câmp de imagine împărţită sau neîmpărţită etc.), stilul în care este realizat (dacă este cazul). Se referă la toate materialele folosite la confecţionarea obiectului ( sticlă + culori de sticlă + metale etc.). Materialele folosite la fabricarea ferestrelor de la sfârşitul secolului al 19-lea sunt extrem de variate; din această cauză este importantă descrierea precisă a obiectului. Prin faptul că impresia generală a operei este influenţată decisiv de calitatea şi aspectul materialului transparent de sticlă, (de exemplu pentru fabricarea manuală: sticlă antică, überfang etc. şi la fabricarea automată: sticlă catedral, crudă, ornamentală etc.) trebuie să definim aceste categorii (foto 9)21. Sticlele pot fi colorate integral sau pictate la suprafaţă; de aceste particularităţi depind culorile şi tonurile de culori. Descrierea trebuie să prezinte amănunţit tehnicile de pictare, plasamentul şi tipul de pictare aplicată ( de ex.: pictare superficială, baiţ, etc.), materialul de confecţionare (culori bazice de apă, culori bazice de ulei etc.), modul pictării ( desen liber, pictare cu şablon, cu şablon de perie etc. (foto 10). Procesele speciale trebuie să fie menţionate ( de ex.: frezarea colorată cu acid, şlefuire etc.). Trebuie să se refere la caracteristicile şinelor de plumb, (mărimea lăţimii, înălţimea axei, compoziţia materialului, etc.), la plumbuire, la specificul sudării, (sudat pe amândouă părţile, sudat doar pe o parte, sudat exclusiv la noduri etc.). Trebuie să analizeze trăsăturile elementelor de rigidizare din fier (element plat sau de formă sferică etc.), modul lor de fixare pe câmpurile de sticlă şi îmbinarea lor cu structura portantă. în privinţa restaurării, pervazul pandurilor de sticlă este definitoriu (ancadrament întărit, consolidat sau pervaz simplu de plumb, ancadrament din lemn sau din metal etc.). Modul de montare a pandurilor de fereastră constituie o parte importantă a descrierii operei (montare fixă, panel demontabil, mobil, fereastră cu deschidere, basculantă etc.) la fel, detalierea structurilor portante (zidărie, pervaz de piatră, structură metalică sau de lemn etc.). în cazul în care fereastra este protejată (sită, plasă de sârmă, sârmă de sticlă, sticlă protectoare etc.) atunci elementele protectoare trebuie să fie descrise, iar montarea şi starea lor tehnică trebuie să fie de asemenea menţionate. Descrierea stării de conservare Starea de conservare a obiectelor de artă se compune din mai mulţi factori (fizici, chimici, tehnici, estetici etc.). în relaţie cu aceasta, calitatea materialelor folosite, rezistenţa tehnicilor aplicate (tehnica de pictare, tehnica de plumbuire etc.), modul montării, totalitatea factorilor de degradare a obiectelor şi vârsta obiectului pot fi definitorii. Diferitele depuneri pe sticlă, care pot determina 22 Pe portretul lui Francisc Iosif (foto 9) stratul original, de culoare roşie s-a păstrat doar pe haină. Lipirea câmpului oval, rupt în patru părţi, s-a realizat cu ajutorul răşinii epoxi Araldit 2020 cu două componente, iar retuşarea cu culori de praf de anilin în amestec cu soluţie de Paraloid B 72 de 5 %, dizolvat în soluţia de diacetonă şi toluen (1:1) 174
