Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)
M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái
degradări definitive, decolorări deranjante estetic pe suprafaţa sticlei, fac parte din definirea stării de conservare. în cadrul aceasteia trebuie să fie prezentate detaliat toate tipurile de degradare existente şi gradul lor. Acestea, datorită circumstanţelor variabile, apar altfel în cazul fiecărui obiect; de aceea prezintă stări de conservare diferite. Unele degradări pot fi identificate doar prin investigaţii efectuate în laborator. Starea de statică a clădirii ne indică exact gradul de îmbătrânire a ferestrelor de sticlă. Indicatoarele clar vizibile ale acesteia sunt vătămările superficiale (foto 11ac.). Gradul lor este indicat de deformaţiile superficiale de diferite forme şi caracter, aflate pe panelurile de sticlă şi de rupturile de sticlă, ochiurile de fereastră căzute, lipsă, grila de plumb alungită, ruptă pe părţile slabe. La descrierea stării de conservare trebuie să fie detaliate cele amintite, facându-se referinţă şi la cauzele şi circumstanţele lor, pentru că într-o anumită stare de degradare desprinderea panelurilor poate fi determinată şi de cauze destul de mici (creangă pătrunsă prin fereastră, vânt brusc, o piatră aruncată etc.) La descrierea degradărilor chimice ale câmpurilor de sticlă, starea şi gradul de îmbătrânire a sticlei de bază şi a stratului pictural, aflat peste aceasta, trebuie să fie şi ele studiate. Enumerarea tuturor alterărilor fizice şi chimice face parte de asemenea din prezentarea stării de conservare. Tipurile şi cauzele degradărilor:- chimice- fizice- efectele cauzate de factori naturali- efectele directe cauzate de factorul uman (distrugeri de război, de ex.: detonaţie în urma unei explozii)- efectele indirecte cauzate de factorul uman: cauze ideologice, schimbarea gustului, vânătoare de comori, dispunere forţată, sub presiune)- vicii de tehnică contemporane în atelier (pictare necalificată, plumbuire proastă etc.)- erori contemporane de construire (chituire neadecvată a rosturilor de tasare, lipsa fixării traverselor din fier)- greşelile intervenţiilor, reparaţiilor ulterioare, neadecvate, modificarea spontană a rastelurilor de pumb, completare greşită cu sticlă etc.) Investigaţii de material Investigaţiile instrumentale şi de laborator ne pot oferi răspunsuri referitoare la compoziţia materialului precum şi la tehnica de pictare, ne ajută la definirea şi stabilirea caracterului şi măsurii degradărilor şi ne pot atrage atenţia asupra riscurilor ulterioare. în anumite cazuri, înaintea începerii restaurării avem nevoie de aceste investigaţii, sau pe parcursul acesteia. Aceste degradări sunt semnificative mai ales pe partea exterioară a vitraliilor, supusă factorilor nefavorabili ai climatului şi poluării aerului, precum şi în cazul smalţurilor sau pe partea interioară, pe straturile de pictură superficiale (contur, grisaille, schwarzlot etc.), din cauza efectului negativ al aburului şi al condensului. Experienţele arată că sticlele de protecţie adecvat construite, prevăzute cu o aerisire potrivită, încetinesc într-o mare măsură degradările. Pictările superficiale anterior amintite se lipesc pe suprafaţa sticlei cu ajutorul aşa numitelor „materiale lichidizante”. Acestea prezintă particularitatea, aflată în antiteză cu pictările difuze, că măsura adeziunii este relativă, care depinde nu numai de compoziţia culorii şi de parametrii de ardere, ci şi de compoziţia sticlei de suport. Din această cauză, investigaşiile ating ambele zone (sticla de suport + culori). Este cunoscut faptul că investigarea ferestrelor de sticlă poate fi efectuată doar Iară siarâmarea şi erodarea acestora. Analizele instrumentale pot fi desăvârşite cu mijloace portabile, mobile su cu instalaţii de laborator. Alegerea unuia depinde de starea de conservare a obiectului şi de posibilităţile existente. în situ putem efectua măsurători XRF cu ajutorul spectrometrului Röntgen portabil. Aparatul cel mai nou dezvoltat al firmei Thermo Scientific este spectrometrul Röntgen NITON XL3t, portabil şi cu un debit mare, precis şi uşor de folosit, prin care conţinutul de metale grele poate fi definit şi care este potrivit, pe lângă numeroase alte funcţiuni, pentru investigarea obiectelor de artă, a artefactelor arheologice, de exemplu pentru identificarea conţinutului de plumb sau de cobalt a culorilor de pictură 23. Investigaţiile de laborator pot fi efectuate cu instalaţii de mai multe tipuri. Analizele EPMA de electron-microsondă se bazează pe principiul razei caracteristice X, generată de raza de electron orientată pe suprafaţa probei prelevate. Cu această metodă putem efectua analize calitative şi cantitative. Cu ajutorul imaginii colorate înregistrate de raza X putem identifica elementele chimice aflate în punctul analizat. Această metodă o denumim analiză calitativă. Prin măsurarea intensităţii razei caracteristice X, primim informaţii cantitative. Cu microsonda de electron se poate stabili compoziţia chimică a sticlei, cu ajutorul unei rezoluţii 3D mari. Putem identifica astfel minerale, care nu pot fi observate prin microscop optic sau difracţie de raze X. Deşi analiza este nondistructivă, aceasta poate fi efectuată în cele mai multe cazuri pe probele prelevate din obiect sau pe bucăţelele desprinse de pe obiect. Prin intermediul înregistrărilor de stereomicroscop, pot fi analizate la rezoluţii mari, materialul de bază, suprafaţa şi ornamentaţiile pictate ale sticlei. Astfel pot fi descoperite şi studiate degradările sticlei, care sunt invizibile cu ochiul liber. Analiza este nondistructivă. Faţă de analiza microscopică simplă, din analiza cu microscopul de polarizare rezultă o rezoluţie mai bună. Cu această metodă pot fi studiate trăsăturile optice ale diferitelor amestecuri constitutive. Aceasta poate fi aplicată doar în cazul în care proba este prelevată din zona marginală, desprinsă 23 Pe ecranul digital, basculant şi colorat al aparatului, rezultatele măsuraturilor devin în scurt timp lizibile. Aceste instalaţii de analiză funcţionează cu un acumulator de lítium, care îi garantează o lungă durată. 175
