Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)
M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái
- umplerea golurilor dintre şina de plumb şi sticlă, cu amestec de cretă de munte şi fimis din ulei de in. Este strict interzisă tratarea suprefeţelor de sticla cu fimis- repararea barelor laterale, îndepărtarea ruginei, consolidarea flanşelor, schimbarea- marcarea sticlelor folosite la completări- şinele de plumb originale se păstrează, cele defecte trebuie completate, reparate, nodurile de asamblare rupte trebuie recositorite, (rezistenţa şinelor de plumb poate fi consolidată prin umplerea rosturilor).- Are deosebită importanţa sticla pentru protecţie, — soluţia cea mai eficientă pentm vitralii este folosirea „sticlei izotermice”, - pentru asigurarea stabilizării temperaturii între vitraliu şi sticlă de protecţie. Această metodă, pe lângă protecţia împotriva vremii şi a distrugerilor mecanice, împiedică şi formarea apei din condens, şi oferă protecţie mai ales stratului pictural de pe suprafaţa interioară pictată. In utilizarea internaţională au fost acceptate doar geamurile de protecţie cu aerisire interioară, - prevăzute cu orificii de aerisire pe partea de jos şi pe partea de sus.- Metodele de conservare aplicate trebuie documentate in amănunt, atât ca istorie a artei, cât si din punct de vedere tehnic, fiind aflate în strânsă legătură”19. Criteriile executării lucrărilor de restaurare Ca şi în cazul altor specialităţi, începerea lucrărilor de restaurare a vitraliilor trebuie să fie precedată de evaluarea stării de conservare şi de întocmirea planului de restaurare. Aceasta se recomandă şi în cazul în care obiectele de artă nu sunt considerate valori de patrimoniu. Proiectul pentm reabilitarea monumentului trebuie conceput şi realizat în strânsă colaborare cu toţi specialiştii care au legătura directă sau indirectă cu geamurile decorative, începând de la restauratorii pe diferite specialităţi (piatră, pictură murală, etc ) până la meseriaşi din alte domenii, (tâmplari, zidari, lăcătuş, etc.). Această planificare ajută şi protejeză ritmul în munca specialiştilor din domenii diferite de lucru ale restaurării. în prezent există două categorii de protejare. Protecţia monumentului: categorizat pe ierarhia unor valori istorice, tehnice si artistice. Protecţia local: pe baza criteriilor decisive, caracteristice unei localităţi sau regiuni. Restaurarea monumentelor protejate se poate începe doar cu acceptarea documentaţiei de restaurare şi apoi respectarea în amănunt a acesteia pe toată durata intervenţiei, potrivit acordului dintre specialişti. Pentru asigurarea autenticităţii şi profesionalismul lucrărilor, este nevoie de o colaborare continuă. în rezolvarea problemelor apărute pe parcursul lucrărilor de restaurare, comisia experţilor de lucru poate oferi ajutor restauratorului, împreună cu dirigintele de şantier, istoricii de artă şi specialiştii în protecţia monumentelor. 19 ICOMOS Nemzetközi Üvegablak Bizottság 10. közgyűlésén elfogadott tézisek Emst Bachertől Etapele restaurării Cercetare Cel mai complex spectru al documentaţiei îl constituie cercetarea. Fiind vorba despre o perioadă doar parţial prelucrată, informaţiile orale, personale, pot fi considerate la fel de importante. La baza documentaţiei se află cercetarea muzeală, arhivară şi bibliografică, dar acestea pot fi completate cu exemplele de analogie. Materialele ilustrate, fotografiile contemporane, detaliile de film, articolele de ziar, desenele pe carton şi ornamentaţiile originale pot să capete un rol definitoriu în strângerea datelor. Acestea pot conţine informaţii practice despre circumstanţele de apariţie ale obiectelor de artă, ferestrelor de sticlă şi ale vitraliilor, despre soarta ulterioară a acestora, despre meşteri şi ateliere, despre materialele şi tehnicile folosite. Documentele referitoare la construirea clădirilor, respectiv numele arhitectului şi al beneficiarului, desenele tehnice, împreună cu notiţele, pot fi la fel de utile. La sfârşitul secolului al 19-lea arhitecţii şi artiştii decorativi au lucrat în cooperare. în cazul clădirilor ocrotite, avem de-a face cu documentaţia ştiinţifică, care este realizată de către istoricul de artă şi criticul de arhitectură şi care poate constitui o bună bază pentru restaurator în cercetarea ulterioară. Prin intermediul acestui document, găsirea analogiilor şi a descrierilor referitoare la opera respectivă, devine mai uşoară. în legătură cu patrimoniul din Câmpia Panonică, în Casa Memorială a lui Róth Miksa şi în colecţia Muzeului de Arhitectură din Budapesta, putem găsi documente cu valoare de izvor, desene originale, în culoare, pe carton, întocmite în marea lor majoritate la scară, cărţi de tipare, corespondenţe cu conţinut ştiinţific. Bogăţia moştenirii lui Róth Miksa este excepţională în raport cu cea internaţională, în care s-au păstrat mii de desene pe carton şi documente despre meşter şi atelier (foto 8a-d). Importanţa cercetării De ce este atât de importantă cercetarea în cazul ferestrelor de sticlă? La edificiile contemporane s-au realizat, pe lângă proiectele arhitecturale, planurile colorate ale ferestrelor de sticlă, întocmite la scară. (Acestea în general erau realizate la scara S=1:10, S=1:5.) Desenele pe carton originale ce pot fi identificate, care sunt foarte detaliate şi conţin numeroase informaţii pentru specialişti, pot oferi un punct de reper autentic în ce priveşte completarea lipsurilor de sticlă, reconstrucţiile parţiale sau totale, compoziţia, materialele şi culorile folosite şi identificarea tehnicii utilizate. Putem doar discuta despre puncte de sprijin, deoarece în general nu au fost realizate proiecte pentru toate ferestrele, ci doar pentru cele tipice, (foto 8c-d, 14. e20). Un singur plan putea să ofere mai multor ferestre 20 Atelierul Róth Miksa, Budapesta, str. V. Báthory, nr. 4. Pentru două ferestre ale camerei de primire din fosta casă a lui Horty Paula au realizat un proiect, pe care se vede semnătura meşterului. 173
