Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)
M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái
funcţia de utilitate a acestora, purtând asupra lor intenţiile şi voinţa arhitectului şi a celui care comandă clădirea. în cazul elementelor decorative aparţinând clădirilor, la creaţiile artistice aplicate, unul dintre criteriile de bază este luarea în considerare a mediului architectural, păstrarea unităţii existente a clădirii, ori restabilirea ansablului deja divizat. Panourile de sticlă trebuie remontate cu structura de susţinere proprie, ele trebuie reînnoite împreună cu vitraliile restaurate. Pe cât posibil, este necesară păstrarea elementelor originale, a materialelor originale, a dispozitivelor, a diferitelor metode de montare. în restaurare, cel mai important lucru este păstrarea autenticităţii şi asigurarea protecţiei pe termen lung. Dacă structurile de susţinere şi siguranţă sunt deteriorate, învechite, prezintă riscuri din punct de vedere a siguranţei ori cauzează deteriorări asupra operei, schimbarea acestora sau înlocuirea de material poate fi justificată. Lucrări aferente în restaurarea vitrariilor Reconstrucţia structurilor de susţinere a geamurilor în cele menţionate anterior, structurile aferente clădirilor, în evaluarea stării ferestrelor în rezolvarea problemelor ivite, partenerii restauratorului sunt experţi în monumente, ingineri arhitecţi, experţi în statica clădirilor şi alţi experţi, (lăcătuş, tâmplar etc.). Dacă este vorba de un monument, sau dacă clădirea este de importanţă locală, sunt necesare avizul comisiei de restaurare, acordul şi supravegherea lucrărilor de restaurare şi a altor operaţiuni care pot aduce schimbări în ansamblul acestuia. Reabilitarea sistemelor de susţinere nu intră în atribuţiile restauratorului, însă este foarte importantă cunoaşterea fecărui detaliu în amănunt, care are, direct sau indirect, contact cu panourile de sticlă, sau orice altă legătură între structuri şi elementele de sticlă (diverse reacţii fizice şi chimice). Restauratorul trebuie să cunoască factorii de degradare care prezintă un pericol real în timp scurt sau de durată asupra operelor de artă. în multe cazuri, aceste vitralii sau alte componente din sticlă, în urma mişcărilor se amortizează, panourile plumbate se deformează, şinele din plumb se rup, componentele şi bucăţile de geam se sparg sau cad din sistemul de prindere. Vitraliile turnurilor de biserici sunt mult mai expuse pericolului, mai ales cele pliabile, aflate la mare înălţime, deoarece în urma solicitării fizice şi a vibraţiilor sunt mult mai sensibile decât cele fixe. Bucăţile care cad înseamnă pierdere şi în cazul obiectului de artă, dar prezintă şi risc de accidentare. în comparaţie cu cele fixe, acestea sunt mult mai deteriorate, ori cele originale au fost deja distruse. Geamurile cu sârmă şi grilajele de protecţie Sunt anexele vitraliilor, menite să ofere protecţie geamurilor decorative. Grilajele decorative, plasele de sârmă şi sticlele de protecţie le întâlnim pe frontoanele clădirilor. Totuşi, rareori combinau sticla decorativă cu grilaj decorativ în cazul clădirilor de epocă. Acestea sunt întâlnite îndeosebi la parterul palatelor orăşeneşti şi erau aşezate în faţa unori geamuri monocrome tratate cu acid9. Motivul era simplu. Dacă cele două obiecte de artă, grilajul decorativ şi geamul decorativ nu erau sincronizate din punct de vedere estetic, compoziţia liniilor de contur închise ale grilajului, puteau perturba sau schimba desenul grafic al şinelor de vitralii, închise şi ele la rândul lor din cauza oxidării, sau puteau să eclipseze ordinea compoziţională. Totuşi, contrar acestora în unele cazuri, ca la geamurile mate tratate cu acid, cu un design sensibil, monocrom, cu motive decorative variate pe o gamă de alb gri, se ataşau grilaje rustice cu suprafeţe mate din fier forjat. Efectul estetic combinat intensifică aspectul reprezentativ al clădirii. Nu se poate afirma însă acelaşi lucru despre plasele de sârmă sau geamurile cu sârmă montate în faţa geamurilor. Acestea dăunează şi din exterior şi din interior aspectului, şi valorii estetice a operelor de artă. Mai demult, protecţia geamurilor era soluţionată prin montarea unor plase de sârmă puternice, împotriva deteriorărilor fizice, întâlnite mai ales în cazul bisericilor10 11. Contrar principiilor estetice, aceste soluţii au oferit protecţie împotriva actelor de vandalism (foto 5a, 6a). Sticla armată s-a răspândit de la începutul anilor 1960 în general. Ea crea un aspect estetic urât ca geam şi nici nu oferea protecţie foarte bună, fiindcă armătura aşezată în sticla fierbinte crează tensiuni, iar sticla menită să ofere protecţie se putea sparge spontan". Metoda protecţiei eficace - sticla de protecţie adecvată în zilele noastre este de neînchipuit geamul decorativ fără o protecţie adecvată. Alegerea unei soluţii optime şi estetice pentru protecţie devine responsabilitatea restauratorului. Ca şi geamul decorativ, şi sticla de protecţie poate influenţa aspectul estetic al clădirilor. Sticla protectoare are o funcţie serioasă în protejarea vitraliilor împotriva poluării, împotriva efectelor dăunătoare meteorologice (ploaie torenţială, vapori, îngheţ, soare, etc.). Aerisirea între plăcile de sticlă împedică formarea condensului pe partea interioară a vitraliilor. Din cauza lipsei de fonduri materiale, aceste schimbări tehnice de multe ori pot fi realizate de restauratori doar în cazul monumentelor protejate. Din cauza soluţiilor tehnice complicate, este de preferat ca intervenţiile să fie realizate împreună cu reabilitarea clădirilor, în colaborare strânsă şi de comun acord cu specialiştii responsabili. Fiecare clădire, fiecare tip de vitraliu, necesită soluţionări diferite, în funcţie de zidărie, 9 Banca de Schimb şi Decont de odinioară, Budapesta, V. str. Dorottya 6. 10 Vitraliile de dimensiuni mari de la biserica catolică Havas Boldogassyony din Zebegény, până la terminarea lucrărilor de restaurare din 2009, au fost protejate de o plasă de sârmă, care din punct de vedere estetic deranja, insă oferea o protecţie adecvată împotriva spargerilor si a pietrelor. 11 în urma unei explozii, geamul Sfăntu Josif al bisericii Mátyás, a fost distrus tocmai de geamul armat menit să i ofere protecţie. 171
