Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)

M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái

„Kérdések ezek valának: l-o Ismerié a Tanú Nemes Felső Fejér Vármegyében fekvő Mikó Újfalunak Birtokosait? S ha igen számlálja azokat elé név szerént.

2- 0 Tudja é a Tanú, hogy azok közül melyik Ősi Birtokos, és hányad részes? Ha tudja mondja meg.

3- or Számlálja elő a Tanú melyik Helységgel határos Mikó Újfalu, és határa hol végződik?

4- er Emlékezike a Tanú arra, amikor Újfaluba emberek kezdettek telepedni? Ha igen mi okból, miokból mi renddel, és miért nem telepített edgyik[!] Birtokos annyit mind a másik?

5- örA megtelepedés előtt, hogy használták a Mikó Uj falusi Határt a Birtokosok?

6- or Hídvégi M[é]l[tósá]gos Gróf Nemes János Császári Királyi Camerariusnak Leopold jeles rend vitézzének és Nemes F[első]. Fejér Vármegye Fő Ispánnyánakf!] - vagy Eldödeinek[!] mik voltak foglalásai? Azokot ki foglalta el? Törvénnyelé vagy erőszakkal? S mi a mostani birtoka?

7- er Kik foglalták az elé számlált Birtokosokon kívül az Mikó Ujfalusi Határba - és mi utmodon[!]?

8- or A Kortsomárlás Limitálva vagyoné? Ha igen mikor, kiknek jelen lédben történt?Ha mint, hogy használják a kortsomárlást a Birtokosok?

9- es A fellyebb[!] megnevezett Birtokosokon kívül ki mikor foglalt az Ujfalusi Határba? És micsoda szín alatt?”37

Cităm răspunsurile date la aceste întrebări de către cel mai vârstnic martor dintre cei 24 , Orosz Miklós din Micfalău, omul lui Mikó Miklós, în vârstă de 106 ani, el fiind primul martor:

„1-söre A Kérdésben nevezett Mikó Ujfalusi Birtokossait esmérem, Gróf Mikó Miklós, Gróf Mikó György és Gróf Nemes János Ő n[agy]s[á]gokot. A 2-ra Gróf Mikó Miklós Ő n[agy]s[á]ga volt á fej, mikor hellyet, vagy makkot adtak el mindenkor Gróf Mikó Miklós Úrtól akudták[!] - a 3-ra Nap Keletről szomszédos Torja, Futásfalva, Ikafalva, és a Csemátoni erdőkkel Délről Málnással az úgynevezett Szál Dobos pataka, N[ap]. Nyugatról az Olt vize - Északról a Zsombor pataka, mely elválasztja a Bikszádi[!] Határtól - s a 4-re Amikor ezen Mikó Újfalu nevet viselő falu épült, tudom a régi faluban, mely Málnási Üveg Csümek[!] neveztetett, hogy szállottak a Sebesztyén eleje Győrgy[!], Karatson, és Puszkás Péter tudom - az 5-re Semmit - a 6-ra Foglalásokot nem tudok - Birtokát pedig Gróf Nemes János Úr Ő n[agy]s[á]gának egy nehány Házból állót tudok - a 7-re Senki más a Birtokosokon kívül nem foglalt, a 8-ra A Kortsoma Limitálva vagyon, s a Grófok használlyák[!] - hogy ki jelenlétiben limitáltatott azt nem tudom - a 9-re Ennek előtte a Grófok emberei foglaltak az udvar engedelméből, s most egy darab időtől fogva nem szabad.”38

37 Fond 253. Arhivele familiei Mikó-Rhédey, Fase. 132 (conţine 42 folióo)-Acte procesuale (1840-1893) I.A) Moşii din Transilvania - Moşia Micfalău (Mikóújfalu) Folio 1 recto, verso.

38 Fond 253. fase. 132/2

Din mărturie, reiese faptul că glăjeria din Malnaş a fost înfiinţată înaintea noii colonii, care va fi Micfalău, dar aceasta din urmă poate fi şi mai veche (decât Bicsad), întrucât nici martorul de 106 de ani nu îşi aduce aminte exact data colonizării şi alţii (care probabil nu aveau nesiguranţe în memorie cum eventual avea primul martor) au declarat asemănător, dar îşi aduceau aminte de mutare, deci trebuia să fi avut loc în perioada vieţii lor, cu cel mult 50 de ani înaintea depunerii mărturiilor. Cel de-al doilea martor, Nemét János din Micfalău, în vârstă de 67 ani, omul conţilor Mikó György şi Imre, mărturiseşte conform credinţei catolice, că „[...] despre stabilirea în locul Satului Vechi, nu ştiu, ştiu însă, că atunci când ne-am deplasat aici [...] înainte de stabilire, am auzit de existenţa pădurilor, după care conţii din Olteni şi Bodoc, au construit o glăjerie, şi până când s-a mutat de aici la Bicsad, cei doi conţi au folosit-o şi astfel au început oamenii să se stabilească după aceea [...] înainte cu acordul curţilor coloniştii şi-au ocupat câte un pic de loc - dar acum este interzis.”39 Cel de-al treilea martor, Sebestyén Antal, în vârstă de 61 de ani, catolic şi omul contelui Mikó Miklós, declară următoarele: „[...] Stabilirea în locul Satului Vechi4" nu o ştiu, ştiu însă că atunci, când ne-am deplasat aici (adică, în locul Micfalăului de astăzi), [...] înainte de stabilire, am auzit de existenţa pădurilor, după care conţii din Olteni şi Bodoc, au construit o glăjerie, şi până când s-a mutat de aici la Bicsad, cei doi conţi au folosit-o şi astfel au început oamenii să se stabilească[...]”.41

Dacă acordăm credibilitate mărturiilor, atunci este sigur că înainte de Bicsad a funcţionat producţia de sticlă la Malnaş, apoi în Micfalău, întrebarea rămâne, când a debutat exact şi până când a rămas într-un loc, respectiv în celălalt loc. Cert este că pe harta primei ridicări topografice iozefine din 1768, poiana pădurii „Sombortőve” este străbătută de râul Olt şi „părăul Sombor” are un debit mai bogat (astăzi este uscat), dar localitatea situată la sud de pârâu „Officina Vitraria vel Üveg Csűr” (adică Micfalăul de astăzi) posedă deja biserică şi moară, deci a fost întemeiată înainte de Bicsad, şi se numără printre localităţile de mărime medie. La nord-est de „Zsombor-töve” găsim Bicsadul (Bükszad), care este jumătatea localităţii „Üveg Csűr” (glăjerie), şi încă nu are biserică, a fost fondat deci mai târziu decât localitatea denumită astăzi Micfalău (Mikóújfalu), prezent pe hartă sub denumirea „Üveg Csűr” (glăjerie) şi amintit în documente ca „Ujfalu”(Satul Nou). Este probabil ca mutarea de la Micfalău la Bicsad nu a desfiinţat toate activităţile pe locul anterior şi au trecut chiar ani până când huta din Micfalău a fost cedată în întregime.

Pe harta celei de-a doua ridicări topografice iozefine, alături de denumirea „Bükszád”, apare în germană „Glashütte”, adică inscripţia cu sensul hută de sticlă; sub acest

39 idem.

40 „Satul Vechi” era probabil Malnaş, în timp ce „Satul Nou” (Újfalu) era Micfalău.

41 Fond. 253. Fasc. 132/3.

161