Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)
M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái
cum din surse directe. Formele lor sunt mult mai simple, decorative, construcţia conturilor şi a camaturii este mai primitivă, prelucrarea straturilor de vopsea este mult mai superficială, desenul este mai slab decât al maestrului care a pictat feţele figurilor din sanctuarul de la Sântana. Cercetarea şi cunoaşterea tehnici de pictură, prezentarea autentică şi observarea formelor şi soluţiilor tipice pentru mâna pictorului, poate furniza fapte concrete pentru analiza stilistică. După trăsăturile formale ale picturilor, la Sântana de Mureş se pot deosebi cel puţin doi meşteri: unul care a lucrat în sanctuar şi altul pe peretele vestic al navei. Un element caracteristic din pune de vedere formal este modelarea individuală şi distinctivă a urechilor figurilor din sanctuar (foto 20). Tot specific este gura, cu buzele pline, conturate, umplute cu culoarea camatului, modelate de lumină şi umbră. Pe peretele vestic al navei gura figurilor de apostoli arată altfel: buzele despărţite de o linie dreaptă sunt „rujate” cu roşu (foto 19). Colţurile gurii, marginea exterioară a buzelor sunt accentuate cu culoare albă în cazul figurilor din sanctuar, forma devenind astfel plastică. Nu şi pe peretele vestic al navei. La Vlaha forma caracteristică este depictarea articulaţiei degetelor, cu doi linii scurte, de culoare închisă (foto 12). Pe muralele din Dârjiu, care aparţin unui cerc diferit de picturi, făcute în stil gotic, este tipic folosirea vopselei albe, păstoase pentru trasarea ultimelor lumini, care produc un efect decorativ (foto 4). Curgerile, picăturile de culoare ne pot da informaţii despre ordinea în care s-a pictat. La Sântana putem vedea culoarea de albastru închis din fundal, care s-a scurs peste fondul pictat cu verdaccio (foto 21). Pe parcursul examinării cu ochiul liber putem face şi observaţii privind starea de conservare şi cauzele deteriorării picturii. Pentru încetinirea sau oprirea eficace a procesului de deteriorare, trebuie să recunoaştem şi să identificăm corect cauzele. Aici menţionez doar câteva, fără pretenţia de a prezenta toate cauzele posibile. Deteriorarea cauzată de fenomenul îmbătrânirii poate fi declanşat şi favorizat de materia artefactului, cât şi greşelile de executare sau efectele fizice şi chimice din mediu, sau acţiunea reciprocă a tuturor acestora laolaltă. Organismele biologice pot schimba culoarea peretelui. Prezenţa igrasiei poate fi indicată de suprafeţele întunecate, tărcate, reci la atingere ca şi de isopodele ce umblă pe pereţi. Dacă resursele umidităţii ce provin din sol sau dinspre acoperiş sunt întrerupte, şi zidul nu se usucă nici în mediu călduros, cu umiditate relativă scăzută, înseamnă că în perete sunt săruri higroscopice. Sărurile prezente în tencuială prezintă o sursă însemnată de pericol pentru pictura murală. Sărurile nehigroscopice, care se cristalizează uşor, se dizolvă în umezeala din perete, şi migrează prin pori, în timp ce îşi schimbă apa de cristalizare. Expandându-se şi contractându-se, cauzează microfisuri şi desprinderi în mortar. Aceste săruri pot apărea sub suprafaţa pictată, şi pot cauza decojirea, prelingerea şi distrugerea picturii. Sărurile se pot cristaliza şi pe suprafaţă, apariţia lor poate fi de mai multe feluri: asemănătoare cu smocuri de vată albă, crustă de sare care absoarbe murdăria şi poluarea din jur, etc. Mulţumiri Mulţumesc profesorului Kriston László pentru formarea profesională, lui Feketics Erika pentru împărtăşirea observaţiilor şi fotografiilor făcute în biserica din Dârjiu, şi celor care au făcut posibil să vizitez monumentele, şi să le examinez. Zsuzsanna Váli Restaurator pictură Budapesta Tel.: +36-30-443-5305 E-mail: valizsuzsa@yahoo.com BIBLIOGRAFIE ed. BASILE, Giuseppe: Giotto. The Frescoes of the Scrovegni Chapel in Padua. Skira editore. Milan. 2002. pp. 24-29. BELISARE-MUSCEL, Dimitrie: Tratatul de pictură al lui Cennino Cennini. Bucureşti. Tipografia „Fântâna Darurilor”. 13 Septembrie, 74. DENDLER, Regine: Spurensicherung in Kappel. Eine Untersuchung zu Technologie und Werkprozeß mittelalterlicher Wandmalereien. In: Zeitschrift für Kunsttechnologie und Konservierung. 2002. 16/1. FEKETICS, Erika: Erdélyi középkori feltárt falképek vizsgálatai: Székelyderzs, Felsőboldogfalva, Csíkszentmihály és Csíkszenttamás. Szakdolgozat (Examinarea picturilor murale medievale din Transilvania: Dârjiu, Feliceni, Mihăileni, Tomeşti. Lucrare de licenţă). Magyar Képzőművészeti Egyetem Restaurátorképző Intézete. 2007. Témavezető: Kriston László. KRISTON, László: A kő és vakolat restaurálás alapismeretei : a Magyar Képzőművészeti Egyetem restaurátor hallgatói számára (Cunoştinţele de bază a restaurării de piatră şi murale: pentru studenţii la secţiunea de restaurare a Universităţii de Artă Maghiare). Magyar Képzőművészeti Egyetem. Budapest. 2000. VALI, Zsuzsanna: Erdélyi középkori falképek vizsgálata. Marosszentanna, Magyarfenes, Bádok. Szakdolgozat (Examinarea picturilor murale medievale din Transilvania. Sântana de Mureş, Vlaha, Bădeşti. Lucrare de licenţă). Magyar Képzőművészeti Egyetem, Restaurátor Tanszék, 2009, Témavezető: Kriston László. 130
