Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)

M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái

Pentru realizarea desenului pregătitor şi primele conture, Cennini recomandă următoarele:

„Ia cam un bob de ocru închis... Pune-1 în vasul de care am vorbit, ia puţin negru, cam cât un bob de linte, şi amestecă-1 cu acest ocru. Ia puţin alb de var, cam cât o treime de bob, şi un vârf de cuţit de chinovar deschis14: amestecă totul împreună cu culorile de mai înainte, adaogând apa curată pentru ca culoarea să fie curgătoare şi limpede, fără temperă15... şi cu pensula aceasta atacă figura ce vrei să faci... cu pensula abia înmuiată (aproape uscată) în culoarea aceea care la Florenţa se numeşte verdaccio iar la Sienna bazzeo.”16

La Sântana desenul pregătitor, culoarea de bază al carnaţiei, suprafaţa verzuie al fundalului au fost făcute cu verdaccio. Pe secţiunea stratigrafică extrasă din culoarea fundalului putem vedea că vopseaua este compusă din pigmenţii menţionaţi de Cennini: ocru galben, negru, alb, roşu (foto 16).

Poate fi abatere între traseul desenului pregătitor şi cel al conturului. In unele cazuri detaliile nereuşite în desenul pregătitor sunt correctate de artist pe parcursul lucrului. Această correctare se numeşte „pentimento”17 cu exemple la Sântana şi Vlaha (foto 17-18).

Cennini scrie despre conturele reînforţate de mai multe ori, acestea pot fi depistate la sanctuarul bisericii din Sântana de Mureş, unde liniile pictate cu verdaccio sunt accentuate cu roşu şi negru, şi alcătuiesc o ţesătură fină, bogată în detalii (foto 17).

Pe peretele vestic al navei din Sântana, cât şi la Vlaha şi Bădeşti, reprezentările sunt mult mai simple, decorative (foto 13-14, 19).

Pentru construirea culorii carnatului Cennini descrie următoarele metode:

„Atunci să ai puţin pământ verde bine lichid, într’un alt vas... începe a umbri sub bărbie, şi mai mult în părţile care trebuiesc să fie mai închise, mergând şi revenind sub buza de jos, la colţurile gurei, sub nas; delături sub sprâncene, tare spre nas; puţin spre coada ochilor spre urechi;... Apoi să ai o pensulă ascuţită de păr de veveriţă, şi să întăreşti bine fiece contur, nasul, ochii, buzele şi urechile, cu acest verdaccio. (...) Ţine-te însă de acela pe care ţi-1 voi arăta eu pentru a colora; deoarece Giotto, marele maestru, îl socotea bun pentru el. (...) Dintru’ntâi să ai un vas; pune într’însul foarte puţin alb de var şi puţin cinabrese deschis cât dintr’unul şi din altul. Cu apă curată fă lichid

14 Cennini descrie modul de preparare a culorii numite de el ca chinovar (cinabru) deschis, ce se face din sinopia cea mai deschisă (pigment natural de pământ) şi alb de var amestecat, şi recomandă această culoare pentru pictarea carnatului. Trad. Dimitrie Belisare-Muscel. 13 Septembrie, 74. p. 27.

15 Sub denumirea de temperă Cennini înţelege o gamă diferită de liante, foloseşte expresia ca termen general.

16 Trad. Dimitrie Belisare-Muscel. 13 Septembrie, 74. p. 50-51.

17 Termenul „pentimento” se referă nu numai la corecturile vizibile făcute

de artist, dar în pictura de tablouri se referă şi la fenomenul schimbării indicelui de refracţie al liantului de ulei survenit cu timpul prin care

stratul de culoare devine transparent şi straturile de dedesubt devin vizibile.

amestecul; ... dă peste chipul pe care l-ai lăsat eboşat cu pământ verde, punând culoarea aceasta roşie pe buze şi pe pomeţii obrajilor. (...) Contopeşte aceşti pomeţi cu ceea ce este prin prejur. Apoi să ai trei vase, pe care să le împărţi în trei culori diferite de carnaţii, adică cea mai închisă pe jumătate mai deschisă decât culoarea roşu-deschis, şi celelalte două treptat-treptat, mai deschise una decât alta. Ori, ia vasul cu culoarea cea mai deschisă, şi cu pensula de păr de porc ... mergi de caută toată reliefurile chipului tău. După aceea, ia vasul cu culoarea mijlocie şi caută cu ea toate semitonurile, ... când faci un nud. la apoi vasul cu a treia culoare a cămei şi mergi spre extremităţile umbrelor, oprindu-te acolo unde amestecul ar face pământul verde să-şi piardă valoarea, şi’n felul acesta revino de mai multe ori, contopind un ton al cămei cu altul, până când totul e bine pictat şi cât îţi îngăduie natura lucrului. (...) După ce ai întins aceste culori ale camei, fă încă una mai deschisă, aproape albă, şi dă cu ea peste sprâncene, peste reliefurile nasului, peste vârful bărbiei şi peste pavilioanele urechilor.”18

Chipurile şi mâinile în sanctuarul din Sântana au carnatul pictat mai întâi cu verdaccio sau verde, pe care pictorul a aşternut cel puţin trei nuanţe de camat roz, pornind dinspre o culoare mai închisă spre cea mai deschisă, contopind tranziţia dintre straturile de culoare acolo unde forma se rotunjeşte. Nu împleteşte culorile unde de exemplu redă ridurile feţei. Nasul, fruntea, pomeţii sunt accentuaţi cu un roz deschis iar conturul gurii, colţurile gurii şi albul ochilor cu alb foto 8-17).

„După aceea să ai puţin negru, într’un alt vas, şi cu aceeaşi pensulă profilează contuml ochilor pe deasupra luminilor ochilor, fă nările nasului şi găurile urechilor. Apoi ia într’un vas puţină sinopia închisă, profilează dedesubtul ochilor, de jur împrejurul nasului, sprâncenele, gura; şi umbreşte puţin dedesubtul buzei de sus, care trebuie să fie ceva mai închisă decât buza de jos.”19

Meşterul din Sântana conturează cu verdaccio şi roşu dedesubtul ochilor, nasul, gura câteodată mâinii în părţile umbrite, iar genele de sus cu negru (foto 17). Tot aşa au procedat şi meşterii de la Vlaha şi Bădeşti, dar formele conturate de liniile lor mai puţin modulate sunt mult mai decorative şi plate foto 12-13).

Chiar dacă meşterul din Sântana nu este un pictor de primă mână şi din pune de vedere tehnic continuă din mai multe aspecte tradiţiile şcolii de pictură medievale, comparând tehnica lui cu cele scrise de Cennini, putem presupune că acest meşter a cunoscut practica de atelier al picturii italiene trecentiste.

Privind tehnica pictorul care este responsabil pentru executarea muralelor de pe peretele vestic al navei din Sântana, cât şi acelor care au lucrat la Vlaha şi la Bădeşti, pare rezonabil a spune, că ei şi-au însuşit cunoştinţele de atelier prin intermediul şi copierea unui meşter de calibrul celui care a lucrat în sanctuarul din Sântana, şi nici-18 Trad. Dimitrie Belisare-Muscel. 13 Septembrie, 74. p. 51-53.

19 Trad. Dimitrie Belisare-Muscel. 13 Septembrie, 74. p. 53.

129