Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)

B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán

pozitat în siguranţă. După diferite teste de solubilizare2' suprafeţele de lemn originale degradate au fost curăţate cu Szuperkromofág (un decapant comercial pe bază de diclormetan şi metanol, n.t.) care a dizolvat atât stratul de ulei de cât şi stratul de depuneri de murdărie, pe alocuri cu o grosime de câţiva mm; depunerile astfel înmuiate au putut fi îndepărtate de pe suprafaţă cu ajutorul unor cuţi­­taşe de lemn, vată şi perie de rădăcină, iar din fisuri, cu instrumente stomatologice şi beţigaşe de lemn (foto 19). In timpul curăţirilor diferenţa în starea de conservare a diferitelor porţiuni ale obiectului a însemnat un surplus de dificultate, întrucât în unele zone depozitele de praf erau adânc pătrunse între fibre, în timp ce în alte zone erau doar depuneri superficiale. în zonele cu atac fungic a fost nevoie de o atenţie sporită datorită friabilităţii acestora. Picioarele reconstruite anterior au fost curăţate cu spuma soluţiei apoase de detergent şi cu soluţie apoasă 3% de Selecton B2 (agent de complexare). Consolidarea zone­lor fragilizate de mucegai şi a fisurilor s-a efectuat cu o soluţie de Paraloid B72 în diluant nitro, mai întâi de 3% , apoi de 10%. După curăţire, lipsurile au fost completate cu lemn de stejar cu aspect potrivit originalului. Completările au fost „îmbătrânite” prin erodare cu aparatul de microsablare şi cu perii de sârmă, astfel ca suprafaţa lor să armonizeze cu suprafeţele originale. După băiţuire ele s-au fixat pe original prin lipire cu adeziv27 28. Reconstituirea acoperişul a fost realizat pe baza unor analogii, luând în considerare urmele vechi de îmbinare. La expunere cele trei elemente principale ale porţii au fost fixate separat pe structura con­struită în acest scop, în aşa fel încât fiecare să-şi susţină doar greutatea proprie (foto 20). 4.4 Mobilierul29 Şi în cazul acestor obiecte, sarcina noastră a fost de a le aduce într-o stare în care pot fi expuse. Mobilierul expus (o masă, un fotoliu şi un dulap cu două uşi30 *) a fost reali­zat în secolul 19, o perioadă interesantă şi foarte diversă stilistic a istoriei mobilierului. Arta mobilierului s-a adap­tat la schimbările relaţiilor sociale, politice şi economice. Odată cu apariţia şi consolidarea burgheziei, a apărut în scurt timp şi cerinţa pentru mobilierul durabil, practic şi comod. S-au răspândit materialul lemnos deschis la cu­loare, interioarele s-au simplificat, au devenit mai intime. Masa este din lemn de brad, şi a fost decorată cu furnir din nuc şi arţar. Fiind executată foarte exigent, aceasta da­27 Testele, respectiv restaurarea porţii s-au realizat conform îndrumărilor date de restauratorii Kovács Petronella şi Mihály Ferenc. 28 Emfibois 863, producător: EMFI SA, Franţa. 3 Rue Ettore Bugatti BP 40030. Compoziţie: dispersie apoasă de polimeri 29 Mulţumim restauratorului Váczi Karin pentru ajutorul acordat la scrie­rea acestui capitolul 30 Mobila a fost realizată de contele Haller József (1818-1889) drept ca­dou de nuntă pentru fiica sa Haller Berta, cu ocazia căsătoriei cu baro­nul Kemény Béla. Contele a fost un gospodar multilateral, care ocazio­nal efectua lucrări de tâmplărie în atelierul propriu. tează probabil de la începutul secolului al 19-lea. Picioa­rele sale masive, sculptate sunt aşezate pe un soclu triun­ghiular, arcuit. Foaia poligonală a mesei este decorată cu intarsie, pe mijloc având incrustaţii din sidef. Intarsiile au un desen fin, reprezentând o omamentică florală. Fotoliul este o piesă tipică Biedermeier, realizată la mijlocul secolului. Esenţa lemnoasă folosită este bradul, acoperit cu furnir din nuc, rezemătoarele pentru braţe fi­ind decorate cu o intarsie din rădăcină de plop. Picioarele, spătarul şi rezemătoarele pentru braţe sunt puţin arcuite, suprafaţa de şezut, spătarul şi rezemătoarele pentru braţe sunt tapiţate. Suprafaţa de şezut se poate demonta. Dulapul cu două uşi este susţinut de picioare rotun­de (“pogăci”), ancadramentul uşilor este în linie arcuită. Iniţial, dulapul a fost acoperit de furnir, peste care propri­etarul de odinioară a pictat ornamentele vizibile astăzi.’1 Pictura aplicată este interesantă din punct de vedere cultu­ral, dar nu reprezintă o valoare artistică. Corpul dulapului a fost executat din lemn de brad şi furnir de nuc. Uşile sunt acoperite la exterior cu furnir de nuc, iar în interior furnir de plop. Piesa datează, probabil, din ultima treime a secolului al 19-lea. Menţionarea perioadei de fabricare a pieselor de mo­bilier se consideră importantă, deoarece ele prezintă di­ferenţe calitative însemnate. în timp ce masa este o piesă de calitate deosebită, dulapul provine deja din perioada producţiei în masă. Toate cele trei piese de mobilier au ajuns în atelierul de restaurare într-o stare foarte deteriorată. Prezentau în mai multe locuri fisuri longitudinale, diferite decolorări, halo­mi de apă, desprinderi şi lipsuri ale furnirului, precum şi urme ale unor intervenţii necorespunzătoare. Ele au fost lăcuite în mai multe rânduri cu lacuri diferite. Se putea constata la prima vedere că suprafeţele originale erau ori într-o stare foarte degradată, ori chiar distruse complet. Curăţirea superficială, consolidarea structurală şi com­pletarea lipsurilor de furnir au început înainte de sosirea restauratorilor invitaţi, fiind coordonat prin consultaţii în­delungate zilnice prin internet. Suprafaţa mesei, lăcuită în repetate rânduri, era păta­tă. Unul din straturile aplicate anterior s-a îngălbenit de-a lungul timpului, a devenit opac şi a ecranat aproape total desenul frumos al lemnului. De aceea s-a hotărât înde­părtarea straturilor de lac. Acestea au fost înmuiate32 * şi îndepărtate mecanic. După curăţire suprafaţa s-a lustruit (foto 29). Finisajul original a fotoliului era foarte uzat. Furni­rul lipsea în mai multe locuri, suprafaţa era acoperită de numeroase zgârieturi şi ciupituri. Unde era necesar, su­prafaţa s-a netezit prin aburirea zonelor denivelate şi s-au completat lipsurile mai mici şi mai mari. După aducerea la nivel, completările s-au adus la nuanţa potrivită. S-a păstrat stratul de lac original, lustruindu-se doar zonele 31 Pe faţa interioară a uşilor au fost reprezentate stemele familiilor Ke­­mény şi Haller unite prin căsătorie. 32 Solventul folosit la emoliere: alcool denaturat. 179

Next

/
Thumbnails
Contents