Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)
B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán
timpul îmbăierii. Dacă dorim confecţionarea unei cantiăţi mai mari de forme mici, putem folosi placă de ceară pentru negative, imprimând obiectele pe placă la o temperatură optimă. Precizăm că placa de ceară trebuie grafitată ca să nu devină lipicioasă. în rest procedura este identică ca şi în cazul siliconului. Este foarte practică în cazul când avem doar o singură piesă originală şi avem nevoie de mai multe replici. Dacă dorim copii cu ambele feţe ale monedei, acestea vor fi imprimate în plastilină până la jumătate, se va turna siliconul, iar după întărirea acestuia scoatem moneda din plastilina, se curăţă şi se peliculizează cu soluţie despărţitoare, după care se toarnă silicon şi pe partea opusă. La obiectele unde sunt importante dimensiunile, este indicat ca obiectul să fie scos din formă abia după 3-4 zile, deoarece siliconul se contractă în timpul uscării şi după întărire. Forma urmează să fie îmbunătăţită cu un material cu proprietăţi conductoare, după metoda descrisă de mai sus. Negativul preparat astfel, se conectează la sursa de curent şi se aşează în baia de cupru. Trebuie să avem grijă la distanţa între anod şi catod, cât şi la amperaj. Migrarea cuprului începe simultan cu imersarea. La obiectele de dimensiuni mici, după 1-2 ore se formează cupru pe toată suprafaţa obiectului. Dacă după câteva ore încă mai rămân găuri, negativul trebuie scos din baie, spălat, uscat, iar părţile cu lipsuri trebuiesc presărate cu praf fin de cupru. O metodă mult mai optimă ar fi pensularea cu argint coloidal şi reaşezarea în baie. Manevrarea negativului trebuie făcută cu mare grijă, deoarece stratul de cupru este foarte subţire şi casant; dacă acesta crapă, nu se mai poate suda şi rămâne vizibilă ruptura. Grosimea stratului depus este determinată de mărimea şi funcţia obiectului. Experienţa ne arată că în condiţii optime, este nevoie de minim 24-26 ore până la obţinerea unei grosimi potrivite, de exemplu în cazul monedelor. După obţinerea stratului dorit, forma se îndepărtează cu grijă. Pozitivul obţinut este rigid şi casant, aşadar se consolidează cu cositor, sau mai indicat cu argint. Urmează îndepărtarea surplusului rezultat. Se taie în jur pozitivul rezultat, lăsându-i o margine de 0,5-1 mm. Marginea uşurează şlefuirea şi împiedică şi deformarea, fiindcă sub sârma conductoare stratul de cupru se formează mai gros şi mai denivelat. După şlefuirea suprafeţei, se îndepărtează surplusul astfel încât să rămână doar forma dorită. în cazul obiectelor rotunde realizăm părţi componente din acestea. Este important ca înaintea începerii lucrului să gândim din toate punctelede vedere cum decupăm formele, iar negativele trebuiesc proiectate corespunzător. Este esenţial ca în negative să nu apară aşa numitele „încizări” (subincizii), deoarece cuprul când migrează se depune doar în locurile care nu sunt acoperite sau umbrite, în direcţia anodului. Este indicată marcarea pe original a conturului zonelor de îmbinare. La marginile bucăţilor de forme se pun „despărţitoare” din plastilină sau ceară după care se toarnă treptat silicon între ele, până ce se va acoperi toată suprafaţa dorită. Ar fi mult mai simplă folosirea silicoanelor sau a cauciucurilor frământabile (ca plastilina), dar acestea prezintă dezavantajul riscului ca negativul să nu ne iasă la fel de identic, apariţia lipsurilor sau bulelor de aer, părţile adâncite a obiectului putând să rămână neacoperite. în multe cazuri s-a dovedit utilă folosirea a mai multe tipuri de cauciuc siliconic, combinate în funcţie de dificultatea suprafeţei. De exemplu în cazul când dorim să executăm o copie după un vas adâncit, nu putem umple cu cauciuc tot interiorul vasului din motive obiective, cât şi din cauza riscurilor. în cazul acesta turnăm în interior puţin silicon lichid şi îl întindem prin mişcarea circulară a vasului până se formează un strat subţire dar încă fluid. în stratul subţire nu se formează bule de aer şi siliconul se aşează perfect pe suprafaţa obiectului. Această operaţie se poate repeta până obţinem o grosime rezistentă. Autorul susţine din experienţă că este mult mai indicată folosirea aceluiaşi silicon, diluat cu aerosil şi pensulat treptat pe suprafaţă. întâlnim situaţii când pe obiecte există puncte sau zone adâncite şi ştim că depunerea metalului este condiţionată şi de distanţa dintre obiect şi anod. în cazul acesta este indicat ca negativul să fie penetrat în punctul cel mai adânc, fără să mai fie nevoie de matisarea negativului cu sârmă conductoare. La forme şi mai complicate se foloseşte şi un „anod interior”. De exemplu în cazul unui negativ cilindric, se atârnă în interior un anod baghetă. Trebuie însă calculată distanţa dintre poli. La obiectele obţinute din mai multe bucăţi, după îndepărtarea surprusurilor urmează îmbinarea acestora cu unelte de mână sau lipire cu cositor. Important este ca părţile să fie compatibile la îmbinări, fixându-le în prealabil cu capse, sârmă sau agrafe, după care se sudează în puncte. Este mai indicat ciocanul de cositorire decât flacăra. La obiectele închise se lasă găuri de aerisire. Urmele de sudură din exterior se şlefuiesc, se finisează, iar suprafaţa se poate galvaniza. Dacă încărcarea cu cupru se efectuează în baie acidă, ne putem aştepta ca cuprul să se depună greu pe cositor. Un exemplu bun ca lucrare, este statuia lui Lar si Apollo din larariumul de la Nagydem. (foto 1-4). Negativul postamentului s-a copiat dintr-o singură bucată, secţionată într-un singur loc, reîmbinat ulterior. Partea din faţă a statuii, împreună cu mâinile s-au putut copia dintr-o bucată, iar spatele s-a copiat din două bucăţi, datorită proeminenţelor Completări prin metoda galvanoplastiei Dacă dorim efectuarea unei completări prin metoda galvanoplastiei, în primul rând trebuie ca partea lipsă să fie modelată pe obiectul original. După aceea completarea se îndepărtează cu grija de original. Se ia forma pentru realizarea negativului, având grijă ca la capătul care se va lipi ulterior de forma originală să rămână o margine mică. Ulterior, bucata modelată prin galvanoplastie va fi lipită de original, de marginea menţionată mai sus. Adezivul folosit în acest caz are un rol dublu; într-o primă fază consolidează şi lipeşte, având apoi şi rol separator ca cele două suprafeţe de metal să nu intre în contact direct. Un exemplu reuşit de completare prin galvanoplastie este cana romană 169
