Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)
B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán
sortimente. în unele ateliere - Germania, Franţa, probabil şi în alte locuri - este folosit şi argintul coloidal pentru realizarea conductivităţii. Argintul este în general pulverizat peste formă ca şi argint solubil în amestec cu un liant conductor. Stratul se întinde frumos, crează un film uniform, care nu se desprinde de la suprafaţa formei în soluţia de electrolit, fenomen observat frecvent în cazul grafitării. Acesta uşurează procedeul şi duce la realizarea unei bune conductivităţi dacă sârma de cupm este înlocuită cu o linie trasată cu argint coloidal, ce se leagă printr-un singur punct la sursa de electricitate. Spray-ul de grafit se poate procura din comerţ în Ungaria. După pulverizare pe formă obţinem o suprafaţă fină, uşor rugoasă şi mată, ceea ce, evident, se va observa şi pe suprafaţa obiectului obţinut prin galvanoplastie. Cea mai netedă formă se obţine când praful foarte fin de grafit este presat în suprafaţă cu degetul. Ca urmare, rezultă o bună aderenţă la suprafaţa formei şi o suprafaţă netedă şi lucioasă, ceea ce se va regăsi pe suprfaţa obiectului reprodus. Galvanotehnica se bazează pe electroliză, adică pe descompunerea cu ajutorul curentului electric a soluţiilor apoase de săruri metalice. Prin dizolvare în apă, sărurile, acizii şi bazele se transformă în particule cu sarcină electrică, în ioni. Ionii cu sarcină negativă sunt numiţi anioni, iar cei cu sarcină pozitivă cationi. Aceste particule sunt prezente în proporţie egală în soluţie, care are astfel un caracter neutru şi este numită electrolit. Fenomenul descompunerii în ioni se numeşte disociere electrolitică. între cei doi electrozi imersaţi în soluţia de electrolit se crează o diferenţă de potenţial ce duce la deplasarea particulelor încărcate electric spre electrodul cu sarcină opusă. Fenomenul este numit migrare de ioni. Ionii ajunşi la electrozi se neutralizează, cationii acceptă electroni de la catod, anionii îşi cedează încărcătura anodului. Aşadar, curentul este transportat de particulele mişcătoare din soluţie, cationii şi anionii. în mod evident, viteza de deplasare sub acţiunea curentului electric a ionilor depinde de temperatura şi concentraţia soluţiei, respectiv de diferenţa de potenţial dintre electrozi. Diferenţa de potenţial este influenţată şi de lungimea şi secţiunea coloanei de lichid dintre electrozi. Interacţiunea tuturor factorilor menţionaţi va determina viteza efectivă de migrare a ionilor, adică conductivitatea electrolitului. în procesul de galvanoplastie suprafaţa anodului trebuie să fie cel puţin tot atât de mare ca şi suprafaţa obiectului folosit ca şi conductor în scopul reproducerii. Dacă conductivitatea soluţiei este foarte mică, depunerea metalului va fi foarte lentă, ceea ce pe de o parte prelungeşte mult timpul de realizare a replicii şi pe de altă parte poate duce la desprinderea stratului de grafit aplicat pentru asigurarea conductivităţii. Dacă conductivitatea electrolitului este prea mare, metalul depus mult prea rapid va avea o structură spongioasă, fragilă, uneori de culoare maronie şi se poate îndepărta prin abraziune - fenomeul este numit „arderea” replicii. Potrivirea soluţiilor de electrolit este foarte importantă - totuşi în practica restaurării nu se reglează prin măsurători, ci mai degrabă empiric, ţinând cont de experienţa acumulată în încercări anterioare. O greşeală tipică este creşterea acidităţii băilor acide de cupm, ceea ce se poate observa din depunerea pe negative a unui strat de cupm cu striaţii. în cazuri mai fericite este vorba doar de evaporarea apei, ce se poate completa, dar dacă problema persistă atunci baia trebuie reglată din nou. Pentm galvanizare, adică obţinerea unor straturi de protecţie pe suprafaţă, cel mai frecvent se folosesc soluţii de cianuri. Acestea nu atacă suprafaţa metalului de bază, dar pentm galvanoplastie se recomandă băile acide de cupru, care asigură o repartizare mai uniformă pe suprafaţă. Parametrii optimi ai unei băi acide de cupru clasice sunt: Sulfat de cupru (CuS04-5H,0) 220g/l Acid sulfuric (H,S04 66Be°) 30g/l Temperatura: 20^25 °C Densitate de curent: 1,0-1,5 A/dm2 Tensiune: (la o distanţă de 15 cm dintre anozi) 1,7-2,5V Aceşti parametri se referă la băile statice; în cazul în care se folosesc băi încălzite, dinamice, densitatea şi tensiunea curentului electric pot fi dublate, ceea ce favorizează viteza de depunere a cuprului. în restaurare nu am întâlnit însă asemenea băi dinamice. Realizarea copiilor (replicilor) în zilele noastre folosim în mare parte negative preparate din silicon. Un caz simplu este realizarea copiei unei singure feţe, de exemplu la monezi. Am putea crede că este suficientă turnarea siliconului peste obiecte, aşteptam solidificarea şi forma este gata, dar pe parcurs pot apărea diferite probleme. Astfel, siliconul lichid poate disloca monedele, se poate scurge sub ele, surplusul fiind greu de îndepărtat şi ducând la compromiterea formei, care oricum este prea adâncă, prea groasă şi poate conţine bule de aer. Din aceste motive este indicată încastrarea reversului monedelor în plăci de plastilină sau ceară. Se recomandă izolarea cu săpun a suprafeţelor libere de plastilină, altfel la contactul cu uleiul siliconic va rezulta un material neplăcut, lipicios. La turnarea formei trebuie avută în vedere şi grosimea sârmei de cupru care va împrejmui negativul, la o distanţă de aproximativ 0,5 cm. în cazul obiectelor mai plate cu proeminenţe mai puţin semnificative, cum ar fi monezile, grosimea negativului este de aproximativ lcm. Pentm a preveni ruperea şi deformarea în cazul negativelor mai subţiri este indicată aplicarea pe reversul acestora a unei armături din faşă textilă îmbibată cu ulei siliconic. Este indicată si confecţionarea unei rame în jurul formei pentrut a-i asigura stabilitate, ramă ce se poate fixa şi de marginile bazinului. De preferat este confecţionarea acesteia ori din material plastic ori din sârmă de cupm (este important ca metalul să fie cupru pentm că alte metale lasă reziduri şi murdăresc baia). Ramele pot fi fixate cu adeziv siliconic. Alte tipuri de adezivi se desprind în 168
