Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)
B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán
Restaurarea unei copii pe hârtie, din sec. al 18-lea, a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Isus Éva Benedek Scurt istoric La sfârşitul secolului al 17-lea, în inventarul bisericii ortodoxe de lemn din Nicula (judeţul Cluj), exista o icoană de lemn a Maicii Domnului cu Pruncul Isus. Ea a fost pictată de zugravul Luca din Iclod, fiind donată bisericii de către nobilul local, ortodox, Cupcea. în anul 1699, s-a răspândit vestea că icoana a lăcrimat în faţa soldaţilor austrieci. La vestea minunii, nobilul catolic al ţinutului, Komis Zsigmond, „pentru a o pune în siguranţă,” a transportat icoana în capela castelului său din Mănăstireni. După revolta celor din Nicula, biserica catolică a iniţiat o anchetă, după care Komis a fost silit să retrocedeze icoana celor din Nicula. Icoana, după ce în sânul bisericii catolice a fost recunoscută înfăptuirea minunii, în anul 1724, a fost montată în altarul principal al noii biserici a iezuiţilor din Cluj. De această dată, a primit denumirea de icoană făcătoare de minuni a Maicii Domului cu Pruncul de la Cluj.1 Din punct de vedere tipologic, este o reprezentare de tip Hodighitria. Denumirea de Hodighitria provine de la mănăstirea Ton Hodegon, locul de păstrare al icoanei originale, mănăstire devastată în anul 1453 de turci, cu ocazia asediului Constantinopolului. Sfânta Maria este reprezentată stând sau şezând pe tron, aratându-ne Calea cea dreaptă spre viaţa veşnică.2 De-a lungul timpului s-au realizat multe copii ale icoanei. Sunt cunoscute numeroase variante de icoane pe lemn, sticlă, reliefuri în piatră, gravuri şi multiplicări pe suport de hârtie, etc. Mitul icoanei a depăşit hotarele Transilvaniei, şi, după datele de care dispunem, unele copii sunt păstrate şi la Székesfehérvár, respectiv la Capela „Sfântul loan de Nepomuc” din Győr (Ungaria). în Transilvania, dintre multiple reprezentări realizate pe lemn, sticlă, pânză, sau tipărite pe hârtie, ca analogii, le menţionăm pe cele din Reghin, Chimintelnic, Hodoşoaia (judeţul Mureş)3 (foto 1-3). 1 B. Nagy Margit: Stílusok, müvek, mesterek (Stiluri, opere, autori), Bukarest, 1977, pp. 24-30.) 2 Mihály Ferenc: Adatok egy erdélyi kegyszobor és egy kegykép történetéhez. In. Kép, képmás, kultusz (Date şi contribuţii la istoria unei statui şi icoane din Transilvania. în voi. Chip, imagine, cult), Szeged, 2006. pp. 84-85. 3 Mulţumesc istoricilor de artă Barabás Kisanna şi Hegedűs Enikő, pen-Descrierea morfologică După examinarea lucrării cu o lupă specială, s-a constatat că piesa provine din atelierul gravorului Mansfeld din Viena. în partea de jos a piesei este lizibilă semnătura cu inscripţia „Mansfeld Sculpsit Viennae.”4 * Dimensiunea gravurii, tipărite pe hârtie manuală, este de 420x300 mm. Icoana este înconjurată de o ornamentaţie în stil rococo. în partea superioară a gravurii, se află inscripţia: „ NOS CUM PROLE PIA BENEDICAT VIRGO MARIA” (momentan nu este vizibilă, capul Sfintei Măriei fiind acoperit cu o coroană din hârtie învelită cu mătase naturală, de culoare albastră). în partea inferioară, se vede textul: „VERA EFFIGIES B. VIRG. MARIAE, FLENTIS IN TRANSILV. AD CLAUDIOPOLIM AO 1699. DIE 15. FEBR. Visitur in Templo Academico. Claudiopoli” (foto 4). Portretul Sfintei Maria şi al Pruncului Isus a fost decupat cu o foarfecă, iar apoi îmbrăcat în „veşminte” compuse din diferite materiale textile, mărgele, fire metalice, etc. în vederea consolidării verso-ului piesei, au fost caşerate fragmente de manuscrise din hârtie (datând din 1780, 1782, 1783), cerneala folosită fiind cea ferogalică." Deasupra, ca învelitoare, a fost aşezată o hârtie manuală cu însemnările: „Vestivit, illuminavit, omavit. P (ater) Josephus Madár Conc(ionator) Ord(inis) Anno 1786,”6 respectiv „Tamas Lajos tulajdona, 1867. 29-dik Septemb(er) Lajos fiamé” (foto 5). tru semnalarea copiilor din localităţile menţionate şi a bibliografiei de specialitate. 4 Piesa prezintă analogii cu o gravură pe hârtie, fotografiată în timpul unei cercetări ia Târgu-Mureş de Ana Dumitran, muzeograf la Muzeul Unirii din Alba Iulia, respectiv cu cea de la Chimintelnic (judeţul Mureş), proprietate a Parohiei „Sfântul loan Botezătorul” din Târgu-Mureş. Mulţumesc colegei mele, muzeografa Muckenhaupt Erzsébet, pentru consiliere ştiinţifică privind valoarea istorico-documentară a piesei, respectiv pentru identificarea gravorului, a manuscriselor, transcrierea însemnărilor din limba latină şi semnalarea datelor biografice ale franciscanului Madár József. 3 Cerneala ferogalică, insolubilă în apă, este acidă, datorită conţinutului de acid galic şi a sulfatului de fier. Cerneala în formă scrisă se oxidează în contact cu aerul şi devine de culoare neagră sau maro închis. 6 Madár József s-a născut la Ciucsângeorgiu în anul 1734, în 1753 a intrat în rândul călugărilor franciscani. A slujit la mănăstirea franciscanilor din Odorheiu-Secuiesc, iar apoi la Dej, unde a murit în anul 1806. György József: A ferencrendiek élete és működése Erdélyben (Viaţa şi activitatea franciscanilor în Transilvania), Cluj-Kolozsvár, 1930. p. 546. 157
