Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)
B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán
Pe graficele FTIR se poate observa clar vârful acetatului, respectiv vârfurile tipice pentru polizaharide, care sunt identice cu liantul culorii roşii (foto 5). Din toate acestea putem concluziona că în prima jumătate a volumului au folosit pigment verdigris şi ca liant gumă arabică. Imaginea microscopică a probelor prelevate din mijlocul cărţii coincide cu cele descrise mai sus, diferenţa fiind doar aceea că la agregatele de pigment se pot observa şi particule galbene de material organic şi amidon. Analiza elementară a detectat pe lângă cupru şi alte elemente: plumb, sulf, aluminiu, potasiu şi calciu. Probele verzi prelevate din a doua parte a cărţii sunt mai mult sau mai puţin maronii atât cu ochiul liber cât şi la analiza microscopică în lumină transmisă. Caracteristicile morfologice sunt identice cu cele ale probelor din prima parte, şi structurile cristaline sunt deasemenea plate, izotrope, cu linia de rupere neregulată, doar culoarea lor în lumină transmisă este verde-maroniu. Dar şi în aceste probe se pot observa particule galbene de material organic şi amidon (foto 11). In urma microanalizelor cu raze de electroni se poate enunţa că la toţi pigmenţii verzi se regăseşte cuprul ca element principal, deşi în a doua parte a volumului proporţia acesteia faţă de ceilalţi componenţi scade însemnat. Pe lângă acesta la pigmenţii verzi din a doua parte a volumului sunt mereu prezenţi sulful, aluminiul şi potasiul, respectiv de cele mai multe ori şi magneziul şi calciul (fig. 6. a-b). Toate acestea par a demonstra ipoteza că pe tot parcursul cărţii pigmentul verde folosit a fost verdigrisul, însă de la mijlocul volumului acesteia s-au adăugat şi coloranţi organici. Prin alaunul (sulfat de aluminiu-potasiu), folosit des la prepararea coloranţilor organici a putut ajunge în compoziţia stratului de culoare potasiul, aluminiul şi sulful. Surse din sec. 15-17 menţionează des adăugarea alaunului şi la culorile preparate din verdigris, deci nici această posibilitate nu poate fi exclusă. Plumbul găsit în proba prelevată de pe pagina 241 poate însemna adăugarea pigmentului alb de plumb, precum şi reţetele din acea perioadă menţionează amestecarea celor doi pigmenţi, albul de plumb fiind folosit la pictarea volumului. Analizele FTIR au relevat în cazul fiecărei probe prezenţa polizaharidelor, ceea ce în prima jumătate a volumului coincide cu liantul stratului roşu, aşadar este gumă arabică. însă la probele prelevate de la paginile 96, 180 şi 241 am observat şi particule de amidon, probabil acestea fiind substratul materialelor organice (foto 11). Analiza FTIR a evidenţiat şi în acest caz polizaharide, dar graficul acestora nu se potriveşte cu cel al gumei arabice. Analiza în microspectrometrie Raman a dovedit prezenţa amidonului. Aşadar putem spune cu certitudine că în partea a doua a volumului verdigris-ul a fost amestecat cu coloranţi precipitaţi cu amidon. Se poate ca şi în acest caz să se fi folosit şi guma arabică drept liant, însă aceasta nu a putut fi identificată cu analiza FTIR. Pe baza analizelor putem enunţa, deci, că pe tot parcursul cărţii pictorul a folosit la pictarea suprafeţelor verzi pigment verdigris, însă de pe la mijlocul volumului a adăugat acestuia şi un colorant organic. Colorantul organic nu a putut fi identificat exact datorită cantităţii mici de probă ce se putea preleva, dar probabil acesta a fost extras din plantă cu ajutorul alaunului, respectiv alaunul a fost adăugat şi lichidului colorat, apoi colorantul a fost precipitat pe un substrat de amidon, ca să devină mai păstos. Soluţia apoasă a alaunului este foarte acidă, probabil aceasta fiind cauza acidităţii stratului de culoare în cea de-a doua parte a cărţii. Aceasta cauzând şi ştergerea şi brunificarea straturilor verzi. Tot în aceste zone degradarea hârtiei se explică probabil prin descompunerea celulozei în urma hidrolizei acide, respectiv în urma proceselor de oxidare ajutate de ionii de fier şi de cupru. Analiza fumului gri şi maro în prima parte a volumului culoarea gri apare la reprezentările de fum, nor, în unele elemente de fundal (ex. versanţii munţilor) şi la unelte. în general e aplicat în strat subţire, dar şi aşa formează un strat uniform, cu putere de acoperire bun. în a doua parte, fumul este pictat cu maro, în strat subţire, ca un glasiu (foto 12. a-b). în urma analizelor am căutat răspunsul la întrebările:- Ce pigmenţi, respectiv ce amestecuri au folosit la pictarea fumului?- Oare diferenţa de culoare în pictarea fumului în prima şi în a doua parte a volumului este cauzată de alterarea stratului de culoare sau de schimbarea tehnicii de pictare? Dacă pigmentul s-a degradat, ce poate fi cauza acesteia? în prima parte a cărţii, la analiza în spectru infra, fumul apare mai mult sau mai puţin întunecat, în radiaţii UV pe alocuri apare deschis la culoare, dar nu are luminescenţă puternică, ceea ce se explică probabil prin grosimea stratului. Sub microscop optic putem observa particule foarte fine de pigment. Acesta indică faptul că stratul gri s-a obţinut din amestecul unui pigment alb cu negru. Microanaliza cu raze de electroni a probei de gri prelevate din fumul ilustraţiei de la pag. 96 a relevat plumb ca şi component principal, pe lângă care apar sulf, potasiu şi cantităţi mari de carbon (fig. 7. a). Potasiul poate proveni din guma arabică folosită ca liant, vârful sulfului coincide cu unul din vârfurile plumbului, cantitatea lui nu pare însemnată, foarte probabil fiind vorba doar de contaminare. Faţă de griul văzut în prima jumătate, în a doua parte a volumului, fumul este categoric de culoare maro. Deoarece griul s-a dovedit a fi amestecul albului de plumb cu negrul de carbon s-a concluzionat că maróul ar putea fi rezultatul transformării albului de plumb. Analiza FTIR a susţinut această ipoteză, întrucât în fumul de culoare gri s-a putut evidenţia prezenţa carbonatului de plumb bazic (adică alb de plumb), dar în fumul maro nu. Analiza elementară a relevat în fumul maro pe lângă plumb şi prezenţa sulfului, dar în probă au fost prezente şi cantităţi mari de aluminiu şi cupru (fig. 7. b). Analiza preparatului microscopic prelevat din fumul maro a evidenţiat particule 154
