Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)
B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán
cel mai important tratat de minerit. A apucat nenumărate ediţii şi a fost tradusă în 12 limbi. Traducerea maghiară a apărut în 1985 cu titlul „Tizenkét könyv a bányászatról és kohászatról” (Douăsprezece cărţi despre minerit şi metalurgie). Conform registrului contabil păstrat intact al tipografiei Froben reiese că între 1562-1563 patru ediţii ale variantei germane au fost pictate. Această lucrare migăloasă şi costisitoare cu siguranţă a fost executată la comandă - din păcate nici până astăzi nu s-a găsit nici unul din aceste exemplare. Despre pictarea exemplarului studiat nu avem nici o informaţie de încredere. Scopul analizei Caracterul unic şi importanţa volumului se datorează coloritului în verde, albastru, galben, negru, gri, maro, bej şi alb al ilustraţiilor de dimensiuni de jumătate de pagină sau o pagină întreagă (cca. 134x143mm, 140x234mm). Nu avem nici o informaţie privind faptul că acest volum ar coincide cu exemplarele pomenite de registrul contabil a tipografiei Froben. Coloritul nu se potriveşte cu nici unul din cele 3 volume care se regăsesc pe teritoriul Ungariei. Această carte este importantă datorită stilului unic al picturii şi datorită însemnărilor de proprietar. Analizele prezentate au fost indicate de clarificarea diferenţei în colorit şi starea de conservare dintre prima şi a doua parte a volumului. Tonul celei de-a doua jumătăţi este diferit de prima jumătate, filele sunt învelite de un strat albicios, iar ilustraţiile prezintă degradări cauzate de coroziunea cernelii, pe alocuri se prezintă şi pierderi de material al suportului. Faţă de acesta, prima jumătate a volumului nu prezintă nici o alterare în afară de unele halouri în colţul dreapta jos, hârtia filelor fiind în stare foarte bună. Aşadar scopul principal al investigaţiilor a fost stabilirea factorului de degradare şi explicarea diferenţei în starea de conservare a volumului. Doar pe baza acestor informaţii puteam decide tratamentele de conservare şi restaurare. Informaţii obţinute în urma examinării cu ochiul liber Binenţeles analiza a început cu observarea foarte atentă cu ochiul liber a obiectului şi cu strângerea datelor, în urma cărora am putut stabili următoarele: volumul constă în total din 252 file de dimensiunea folio, dintre paginile 56. şi 57. lipsesc două anexe împăturite (fig. nr. 61, 64 şi 65), în Cartea a Şaptea, de la figura 130. până la capătul cărţii lipsesc 4 file.4 Pe foaia de titlu şi pe ultima filă se regăseşte marca tipografică a lui Froben. La baza foii de titlu şi pe versoul penultimei file se poate citi o însemnare a proprietarului: „Denen Bergk liebenter zu Dienst Caspar Scherertz” (foto 1). însemnarea germană s-ar pu-4 Această parte a capitolului prezintă prezintă acele de referinţa folosite la stabilirea gradului de fineţe a aurului, respectiv tabelele care conţin datele acelor. tea traduce astfel: „în serviciul iubitorilor de mine Caspar Scherertz”. Pe baza caracterului scrisului putem presupune că însemnările datează din sec. 17, Caspar Scherertz fiind cu mare probabilitate specialist în minerit în sudul Ungariei.5 Pe baza caracterului scrisului putem presupune că notele însemnate pe marginea filelor în limba germană îi aparţin deasemenea acestuia, fiind observaţiile unui specialist legat de text. Cartea a fost tipărită pe hârtie manuală, turnată cu şase feluri de site ale aceleaşi mori6, filigranul reprezentând o coroană. Filigranul apare pe 69 dintre cele 252 de file. Imaginea filigranului constă dintr-o coroană cu trei vârfuri şi sub aceasta litera F sau E. (Din păcate litera nu este destul de clară.) Dacă litera de sub coroană este F, atunci în opinia filigranologului Pelbárt Jenő, hârtia provine de la moara de hârtie din Fabriano. Dacă litera este E, atunci ipoteza filigranologului este că avem de-a face cu hârtie elveţiană (foto 2). în orice caz, hârtia de calitate bună folosită la acest volum cu siguranţă provine de la aceeaşi moară. La unele file filigranul apare în poziţie verticală normală, iar la unele acesta apare în poziţie întoarsă cu 180 grade, adică imaginea coroanei apare inversată, cu susul în jos. Acest lucru se explică prin faptul că dimensiunea sitelor în moară era de două ori cât dimensiunea filelor, astfel pe ambele feţe ale unei coli s-au tipărit câte patru pagini, apoi colile fiind împăturite în două straturi ca să se obţină filele. La prima vedere, în ciuda micilor degradări fizico-mecanice ale legăturii, volumul pare a fi în stare de conservare bună, fără urme de degradări severe sau lipsuri mari (neluând în considerare filele lipsă). Se pot observa foarte bine defectele tipice ale hârtiei manuale de adineauri (noduri de fibre, urme de picături de apă), însă acestea nu sunt foarte dese. Cea mai evidentă degradare sunt halourile de apă de dimensiuni mari şi cu contur închis la culoare, care apar pe întreaga grosime a volumului în colţul inferior drept. La primele 20 de file ale cărţii se pot observa pete de mucegai, însă acestea nu au afectat prea puternic hârtia. Probabil în urma umidităţii la unele file zonele pictate s-au lipit în pete de filele învecinate, ducând cu ele şi fibre de hârtie de pe suprafaţa filelor (foto 3). Coloritul viu al cărţii pare intact, deşi răsfoind mai spre sfârşit se poate observa o oarecare schimbare în ton. în prima parte a volumului, zonele pictate în verde sunt mai vii, de un verde albăstrui, în timp ce în a doua parte verdele a fost aplicat în strat mai subţire şi este de un ton maroniu, şters (foto 4. a-b). După o observare mai atentă putem constata că în a doua parte filele cărţii prezintă unele decolorări ale suprafeţelor pictate, brunificare, transpunerea pe verso a su5 însemnările au fost identificate de către Dr. Németh István, arhivarul şef al Arhivelor Naţionale ale Ungariei. 6 Morile de hârtie mijlocii şi mari ale acelor vremuri lucrau cu 40-60 de site, ale căror filigrane au fost executate manual. Desigur şi filigranele identice prezintă unele mici diferenţe în funcţie de reuşita reproducerii din sârmă a simbolului, (comunicarea verbală a filigranologului Pelbárt Jenő) 150