Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)
B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán
nedistructive, ce cantitate de probă este necesară, dacă se distruge proba în urma analizei sau se poate folosi şi la alte analize. Trebuie analizat dacă este necesar transportul obiectului, şi dacă da ce risc presupune acesta. Dacă informaţia este necesară la efectuarea intervenţiei sau este importantă din alt punct de vedere?2 Dacă informaţia obţinută este proporţională cu efectul asupra obiectului. După stabilirea analizelor de efectuat, de obicei este oportun să se înceapă cu analizele care se pot efectua de către restaurator în laboratomi de restaurare. Astfel sunt:- observarea suportului în lumină directă şi în contra lumină (sită, filigran, defecte ale hârtiei, direcţia fibrelor, grosime)- analiza optică a culorii: fotografiere în lumină cu diferite lungimi de undă (ex. UV, infra), culoarea şi grosimea straturilor de culoare, alterarea culorii sau a tonului- caracterul chimic al hârtiei şi al straturilor de culoare, probe de solubilitate, analize microchimice (ex. demonstrarea prezenţei ionilor metalici)- examinarea cu ochiul liber a suportului şi a straturilor de culoare. Metodele de analiză enumerate pot ridica noi întrebări la care se poate răspunde în urma altor analize. După cele de sus pot urma metodele instrumentale nedistmctive, ex. microanaliza cu radiaţie X indusă folosind particule încărcate accelerate (PIXE), analiza prin fluorescenta cu raze X (XRF), apoi cele care necesită cantităţi mici de probe, cum ar fi analiza pigmenţilor din preparat microscopic, microanaliza de raze X dispersivă in energie (EDS), difracţia Roentgen, analiza Raman, microspectrometria în infraroşu cu transformare Fourier (FT1R). Rezultatele obţinute prin diferite metode de analiză trebuie comparate, rezumate şi în caz că e nevoie setul de analize trebuie reconsiderat. Rezultatele negative sunt la fel de importante (ex. în caz că am suspectat prezenţa sulfului în pigment, dar analiza nu a confirmat această ipoteză). Se poate întâmpla ca vreuna dintre analizele planificate să devină inutilă, dacă o altă metoda ne-a dat rezultat sigur, dar se întâlneşte mai des ca analize noi să devină necesare. De aceea este deosebit de importantă documentarea continuă, exactă şi reconsiderarea continuă a întregului proces. Rezultatele merită organizate în tabel, astfel procesul fiind mai uşor de parcurs şi relaţiile dintre fenomene fiind mai uşor de interpretat. Rezultatele obţinute trebuie comparate cu tehnicile şi materialele descrise de sursele istorice contemporane obiectului, respectiv cu datele din literatura de specialitate a vremii. Trebuie mereu ţinut cont de scopul prestabilit al intervenţiilor şi al analizelor (fig.l'). Din moment ce considerăm că posedăm toate informaţiile importante din punctul de vedere al operaţiilor de conservare şi restaurare, putem efectua aceste tratamente. Morile de hârtie mijlocii şi mari ale acelor vremuri lucrau cu 40-60 de site, ale căror filigrane au fost executate manual. Desigur şi filigranele identice prezintă unele mici diferenţe în funcţie de reuşita reproducerii din sârmă a simbolului, (comunicarea verbală a filigranologului Pelbârt Jenő) în cazul anumitor procese de conservare poate fi necesară verificarea eficienţei acestora (ex. dezacidifierea hârtiei, legarea ionilor metalici) prin metode de verificare. Acestea sunt de obicei teste microanalitice (ex. testul ionilor de cupru şi al ionilor de fier). Trebuie avut grijă ca la efectuarea acestor teste microanalitice hârtia indicator să fie din coloranţi care nu migrează, întrucât acestea ar putea contamina obiectul deja conservat. Documentaţia de restaurare trebuie să conţină rezultatele tuturor analizelor efectuate sau comandate cu interpretarea adecvată a acestora. Procesul de analiză prezentat va fi ilustrat de analizele întreprinse pe o carte din sec. al 16-lea.3 Cu privire la lungimea permisă a articolului de faţă, nu putem publica analiza tuturor pigmenţilor sau straturilor de culoare, de aceea vom prezenta unele exemple de pigmenţi şi de degradare tipice, relevante din punctul de vedere al planificării intervenţiilor. Datele volumului şi scurt istoric al confecţionării Volumul analizat este opera lui Georgius Agricola, intitulată „De re metallica”, publicată în limba germană în 1557, păstrată la Biblioteca Centrală a Arhivei Naţionale Ungare. Cota cărţii: 4/1288. dimensiuni: 221x300x44mm. Autorul, Georgius Agricola s-a născut la data de 24 martie 1494, la Glauchau, cu numele de Georg Bauer, numele latin şi l-a însuşit - conform tradiţiei acelei perioade - după terminarea studiilor. începând din 1531 a practicat ca medic-farmacist orăşenesc la Chemnitz, Cehia şi a desfăşurat activitate de minerit. Până la moartea sa din 1555 a activat ca om de ştiinţă, creând opere de bază în mai multe domenii de ştiinţă. Printre acestea se numără şi „De re metallica”, ce se poate traduce ca: „Douăsprezece cărţi despre minerit, în care sunt nu doar descrise ci şi ilustrate cu imagini la locul potrivit toate oficiile, uneltele, ustensilele şi toate cele necesare practicării acestui meşteşug, cu text explicativ al imaginilor în limba latină şi germană pentru o mai bună înţelegere”. Agricola a lucrat la această carte mai bine de 20 de ani, versiunea latină fiind terminată la sfârşitul anului 1550. Cele 292 de figuri ilustrative cuprinse în volum au fost xilogravate de către Hans Rudolf Manuel Deutsch şi Zacharias Speckling pe baza desenelor lui Basilius Weffringer. în martie 1553 au fost terminate şi ilustraţiile, iar tipăritul a fost terminat în martie 1556, la Basel. După prima ediţie în limba latină, în 1557 a apărut şi ediţia germană, ambele fiind tipărite la tipografia din Basel a lui Jeronymus Froben şi Niclausen Bischoff. Traducerea a fost realizată de profesorul Philippus Bechius, locuitor tot la Basel. Plăcile de gravură pentru ilustraţii au fost folosite doar la opt exemplare între 1556 şi 1657. Această carte timp de 200 de ani a fost 3 Aceste analize autorul le-a efectuat în cadrul cercetărilor pentru teza de doctorat, rezultatele detaliate vezi: Orosz Katalin: XVI-XVII. századi festett papírtárgyak vizsgálata és konzerválásuk lehetőségei (Analiza şt posibilităţi de conservare ale obiectelor de hârtie pictate din sec. 16-17), Universitatea de Arte Plastice din Ungaria, Budapesta, 2008 . Coordonator ştiinţific: Dr. Járó Márta 149
