Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)
B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán
Posibilităţi de analiză ale obiectelor pictate pe suport de hârtie, concluziile câtorva analize Katalin Orosz în diferite colecţii publice se păstrează o mulţime de obiecte de hârtie colorate (pictate, tipărite) şi documente pe suport de hârtie. Tehnica de confecţionare şi starea de conservare ale acestora prezintă o varietate largă. Identificarea materialelor şi stării straturilor de culoare este importantă atât din punct de vedere al istoriei artei, al istoriei tehnicii cât şi din punctul de vedere al conservării, însă în majoritatea cazurilor acesata este o sarcină complexă, necesită multe informaţii de specialitate şi colaborarea experţilor din domenii diferite. Literatura de specialitate maghiară se ocupă prea puţin de analiza straturilor de culoare aplicate pe hârtie şi articolele din străinătate de asemenea tratează problematica identificării straturilor de culoare aproape exclusiv în legătură cu coroziunea cerneluri lor şi culorilor/vopselelor. Reuşita analizelor este îngreunată de dimensiunea redusă a probelor care se pot preleva, deoarece pe hârtie straturile de culoare sunt în general aplicate în strat subţire. Un alt factor de îngreunare este faptul că de multe ori culorile, cernelurile şi coloranţii au ei înşişi o compoziţie complicată, respectiv facptul că substanţele folosite la prepararea hârtiei nu se pot separa de straturile de culoare. în cele din urmă vom prezenta principiile analizei şi cu ajutorul unei cărţi pictate de mână vom ilustra cu exemple concrete posibilităţile, dificultăţile şi limitele identificării straturilor de culoare. în general problematica analizei obiectelor de hârtie pictate se iveşte legat de proiectarea intervenţiilor de conservare şi restaurare, dar sunt şi cazuri când se urmăreşte dovedirea autenticităţii bunului cultural. în cazul din urmă de obicei este necesară doar identificarea materialelor suportului şi ale straturilor de culoare.'în deciderea intervenţiilor de restaurare este nevoie de mult mai multe informaţii, este la fel de importantă identificarea materialelor, tehnicii de confecţionare şi a stării suportului şi ale stratului de culoare, respectiv dezvelirea cauzei alterărilor şi a interpretării şi confrontării rezultatelor, respectiv cum pot fi prevenite aceste alterări. Deciderea analizelor, efectuarea sau comandarea acestora la specialişti, respectiv interpretarea şi compararea rezultatelor sunt obligaţia restauratorului. Pentru aceasta este indispensabil ca re-Unele informaţii le aflăm doar în urma restaurării, când obiectul este dezmembrat (ex. scrisul de pe benzile caşerate pe cotorul unei cărţi, tipăriturile, icoanele folosite la decorarea interiorului unui Betlehem, etc.) stauratoral să poată formula şi adresa întrebări exacte şi adecvate experţilor potriviţi şi să poată strânge, sintetiza şi documenta profesional rezultatele primite. La deciderea seriei de analize este indispensabil să formulăm scopul urmărit şi definirea rezultatelor aşteptate. De asemenea este importantă cântărirea relaţiei dintre riscul şi rezultatul posibil al intervenţiei (ex: prelevarea de probe, manevrarea obiectului). înainte de deciderea setului de analize trebuie strânse informaţiile privind tehnicile contemporane, lianţii folosiţi, respectiv compoziţia şi utilizarea culorilor. Majoritatea analizelor se efectuează înaintea începerii operaţiilor de conservare şi restaurare, dar în cursul restaurării se pot ivi unele întrebări care vor face necesară efectuarea unor noi analize. Aşadar mai întâi trebuie stabilite scopul analizelor şi al intervenţiilor, apoi trebuie hotărât tipul informaţiilor necesare. Pot fi importante originea obiectului, persoana creatoare, proprietarii, istoricul, funcţia acestuia - aceste informaţii le putem procura de obicei de la specialişti muzeologi, istorici, arhivari, cu ajutorul analogiilor sau al literaturii de specialitate, aşadar pentru restaurator acesta este cursul colectării datelor. Determinarea materialelor, tehnicii şi a degradărilor obiectului necesită tipuri diferite de analize efectuate sau comandate de restaurator. înainte de analizele microanalitice, obiectul se analizează prin observarea cu ochiul liber şi cu stereo-microscopul. Prin observare atentă putem obţine multe informaţii despre obiect. Este important să ne notăm cât mai exact observaţiile şi să facem fotografii de calitate bună de ansamblu şi de detaliu. în cursul fotografierii, pe lângă documentare, putem obţine informaţii utile de exemplu prin utilizarea iluminatului de mai multe feluri (lumină difuză, lumină razantă etc.) Informaţiile obţinute în urma documentării, observării şi fotografierii trebuie sistematizate şi pe baza acestora trebuie formulate întrebările şi ipotezele ţinând cont de scopul intervenţiei. Desigur, la formularea întrebărilor şi la emiterea ipotezelor ne vom folosi de cunoştinţele legate de tehnica elaborării obiectului, de teoria, practica şi etica restaurării. în acest moment deja ştim exact la ce întrebări aşteptăm răspunsul în urma analizelor. însă în momentul alegerii setului de analize trebuie să cunoaştem principiul acestora, cantitatea de probă necesară acestora, tipul şi exactitatea informaţiilor care se pot obţine în urma lor, respectiv tipul analizelor care ne stau la dispoziţie şi condiţiile necesare. Trebuie considerat dacă există analize 148
