Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)

B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán

Haina funerară a prinţului stirian Ernst der Eiserne

Fragmentele hainei funerare au fost descoperite în biserica mănăstirii din Rein, în sicriul prinţului decedat în anul 1424. Artefactul constă din trei fragmente trapezoidale, dintre care unul este mai mare.

Materialul folosit la confecţionarea veşmântului este brocart de catifea adus din Veneţia. Acesta este brodat cu argint aurit, acoperit cu rânduri ordonate de embleme, reprezentând ordinul fondat de către regele ceh Wenceslaus8 (foto 5-6).

Scopul tratării a fost acela de a pregăti obiectul de artă pentru o depozitare permanentă adecvată şi pentru o expunere muzeală temporară.

Obiectul a ajuns în atelierul de restaurare într-o stare foarte degradată. Catifeaua, de culoare purpurie iniţial, s-a îmbrunit, s-a deshidratat, a devenit rigidă şi fragilă ca hârtia, datorită acţiunii microorganismelor şi depunerilor. Suprafaţa hainei prezenta lipsuri, rupturi şi decolorări din cauza coroziunii firelor metalice.

Tratamentul potrivit a fost ales după ce s-au efectuat analiza probelor de material şi testele de curăţire necesare. Tehnica microanalizei energo-dispersive a dovedit că la fabricarea firului metalic s-a folosit pe o parte a firului bandă de argint şi că acesta s-a corodat, transformânduse în clorură de argint. Tehnica de confecţionare a firului metalic este următoarea: o bandă tăiată dintr-o placă de argint aurită este răsucită în S în jurul firului de suport intern; lăţimea benzii este de aprox. 0,30 cm, folia de metal folosită este de grosime necunoscută, iar modul de aurire este cu mare probabilitate cel cu amalgam.9

Primul pas al conservării a fost curăţarea ţesăturii cu micro-aspiratorul şi cu o pensulă moale, îndepărtând astfel praful şi depunerile aderente de pe suprafaţă.

Urmele coroziunii metalice lipite de catifea au fost eliminate cu ajutorul dispozitivului de curăţare cu ultrasunet, evitând, pe cât este posibil, deteriorarea ţesăturii.

Atât curăţarea umedă cât şi dezinfecţia au fost inevitabile, artefactul fiind scos din mormânt. Acordând mare atenţie evitării acţiunii dăunătoare a umezirii bruşte am protejat obiectul instalând deasupra lui un cort din folie. Sub acest cort am ridicat nivelul de umiditate încet şi treptat cu ajutorul vaporilor de apă distilată. în acelaşi timp am aşezat sub folie o bucată de cristal de timol substanţă, care are un efect puternic antibacterial şi fungicid şi prezintă, de asemenea, avantajul de a sublima sub temperatura camerei.

Prin urmare am aşezat textila umezită pe o folie de policarbonat şi am stropit-o cu apă distilată după care am tamponat depunerile astfel dizolvate cu un material higroscopic. în final am rearanjat la forma originală deformări8 Lővei Pál: Fragmentul hainei funerare a prinţului stirian Emst der Eiserne. In. Sigismundus Rex et Imperator. Arta şi cultura în perioada lui Sigismund de Luxemburg. 1387-1437. Budapesta, 2006. Kat. 4. 58. p. 352

9 Analizele firului metalic s-au realizat graţie dr. Járó Márta, chimist (Muzeul Naţional al Ungariei) şi fizicianului dr. Tóth Attila (MTA Institutul de Cercetare Fizică)

le şi firele flotante. După uscare am amplasat o bucată de bumbac sub ţesătură.

Ultimele intervenţii s-au efectuat asemănător cu cele două cazuri amintite anterior: s-a realizat conservarea prin coasere în punct de broderie sau însăilare. Intervenţia s-a efectuat pe suport de sprijin.

în ultimul rând am aşezat obiectul pe o placă de policarbonat celular ţinând cont de manipularea, depozitarea şi expunerea adecvată a obiectului.

Problematica restaurării unei scufii din secolul al 16-lea

Scufia din secolele 16-17 poate fi definită ca fiind orice acoperământ de cap, confecţionat pe o anumită structură şi care este prins în jurul capului.

Diferitele tipuri de croială şi decoraţie aflate în inventare şi în registrele de zestre nu pot fi identificate de fiecare dată numai prin descrieri.

Cu mare probabilitate scufiile aveau structuri similare, iar materialul lor de bază era stuful sau vergeaua îndoită în aburi. Scufia interioară, avea forma unei bule şi era legată cu o basma, care acoperea fruntea, gâtul şi bărbia. Exemple de acest gen putem vedea deja în ilustraţiile din secolul al 15-lea. în Vest acest tip s-a demodat pe la sfârşitul secolului 16, dar la noi femeile mai în vârstă au continuat să îl poarte şi în secolul 17.

Mai târziu scufiile au devenit mai uşoare, suple, fiind acoperite cu materiale de voal, care lăsau libere bărbia şi gâtul. Pe lângă pernele, care aveau rolul de a da o formă scufiilor au apărut şi meşele realizate din diferite materiale. Cele două tipuri de scufii se găseau în diferite culori şi mărimi.

Conform descrierii unui călugăr din Ordinul Augustinian, femeile la modă din secolul 15 purtau podoabe de cap alcătuite din scufie, ac de păr, voal şi o meşă de păr strălucitor cumpărată, care aparţinea unei femei moarte.

Moda acestor meşe artificiale a pornit din Italia, iar în secolele 15-17 au fost frecvent purtate şi în Ungaria.

Artefactele excavate din săpăturile efectuate în Ungaria erau confecţionate din mătase cu fir deschis, răsucit cu bandă de mătase sau de catifea. Părţile împletiturilor erau cusute din ţesături de catifea, de pânză, de bumbac, uşoare sau tricotate din fire policrome, iar tuburile astfel obţinute erau umplute cu resturi de lână. Culoarea lor se asorta cu culoarea scufiei sau a părului purtătoarei.

Materialul şi decoraţia scufiilor erau foarte variate în funcţie de rang şi de ocazie. Uneori erau croite din mătase policromă sau confecţionate din perle, prinse pe un schelet din sârmă, alteori erau croşetate din fire metalice, decorate cu boglari, pietre preţioase sau flori brodate.

în cursul sec. 16 a crescut numărul scufiilor confecţionate din fir de mătase policromă, de aur sau argint. Scufiile croşetate descrise, aflate în inventare, fără îndoială, sunt dantele croşetate în tehnica macrame sau zimţi. Apariţia simultană a acestor două tehnici pe aceeaşi piesă nu este excepţională.

145