Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)
Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése
Efectul unguenţilor şi al pastelor de emoliere asupra stării pieilor Márta Bendefy Kissné în opinia generală, persistă puternic încă, părerea că cea mai bună protecţie pentru obiectele de piele se poate obţine prin “hrănirea” acestora. Prin hrănire se înţelege de obicei tratarea lor cu unguenţi şi paste de emoliere. Spre exemplificare, cităm o reţetă de pe o pagină de internet, pe care autorul a propus-o în 2007 pentru cizmele drumarilor. „Recomand, următoarea reţetă pentru reînprospătarea pieii - eu o folosesc de zeci de ani. Ulei de rapiţă-2 părţi, glicerină-1 parte, ulei de silicon-1 parte, seu de bovină-4 părţi. Impregnează de câteva ori obiectul uscat şi încălzit cu acest amestec de asemenea preîncălzit! Te vei mira!” De obicei efectul este intr-adevăr spectaculos, sub influenţa substanţei fluide, uleioase, pielea intr-adevăr se înmoaie, suprafaţa prinde o culoare uniformă şi devine lucioasă. După câteva decenii, însă, putem observa schimbări îngrijorătoare. Apariţia eflorescenţele albe de pe suprafaţa obiectului, mirosul greu, de rânced, coroziunea verzuie a părţilor de cupru ne dau motive de îndoială privind eficienţa reţetei. în alte cazuri obiectele de piele tratate rămân flexibile, moi, şi nu se observă nici o deteriorare. Ce este deci de făcut? Este necesară aplicarea pastelor? Dacă da, ce substanţe să folosim şi cât de frecvent? Cum putem prevedea ce schimbări poate provoca un anumit tratament? în situaţia în care apar atâtea întrebări, opinii şi experienţe contradictorii, nu putem face altceva decât să analizăm fără prejudecăţi problema respectivă de la temelii. Prezentul studiu nu-şi propune să stabilească substanţele indicate şi cele contraindicate. El doreşte să da un ajutor, prin trecerea în revistă a tipurilor de unguenţi, a proprietăţilor acestora, a degradărilor produse de grăsimi şi a rolului unguenţilor în restaurarea obiectelor din piele. 1. Scopul aplicării unguenţilor în timpul prelucrării şi utilizării pieilor în timpul prelucrării şi utilizării pieilor se folosesc adeseori grăsimi, care pot avea următoarele efecte benefice:- în urma uscării pieilor umede, fibrele acestora nu se lipesc între ele, pielea rămâne flexibilă, moale;- Acoperind fibrele grăsimile asigură alunecarea acestora între ele, scad frecarea internă şi uzura, îmbunătăţesc proprietăţile mecanice ale materialului (rezistenţa la rupere, la îndoire);- Reduc absorbţia de apă, astfel pielea devine mai rezistentă faţă de efectele umidităţi;- Aplicarea uleiurilor previne oxidarea materialelor de tăbăcire. Migrarea substanţelor de tăbăcire spre suprafeţele tratate cu ulei este redusă, astfel pericolul înnegririi este scăzut.1-1 2 Trebuie notat, însă, că nici în timpul prelucrării pieile nu se tratează mereu cu grăsimi. Dacă sunt prezente alte substanţe (ex. piatra acră, sarea de masă), care pătrunzând între fibrele pieii, acestea previn lipirea fibrelor după uscare, sau dacă fibrele sunt afânate prin metode mecanice, nu mai este necesară aplicarea grăsimilor (foto l.).3 2. Unguenţii utilizaţi în timpul prelucrării şi utilizării Denumirile de „lubrifianţi” şi „unguenţi” sunt termeni cuprinzători, de uz general. Dacă facem o analiză mai detaliată a substanţelor folosite, poate fi surprinzător cât de variată este gama acestora din punct de vedere chimic. Desigur compoziţia şi structura lor influenţează proprietăţile acestora, ca şi comportamentul lor la îmbătrânire. Principalele lor categorii sunt:4- uleiuri (trigliceride) şi grăsimi de origine vegetală sau animală, ceruri;- acizi graşi;- uleiuri, trigliceride modificate;- alcooli graşi;- produşi minerali;- uleiuri sintetice; - likker-ele (germ. Licker). 2.1. Grăsimi vegetale şi animale, uleiuri, ceruri Din punct de vedere chimic grăsimile de origine vegetală sau animală sunt trigliceride: esteri ale glicerinéi în combinaţie cu acizi graşi (fig. 1.). Toate cele trei grupări hidroxilice de alcool ale glicerinéi trivalente se leagă prin legături de ester de câte un acid gras (catene lungi de acid carboxilic). Prin hidroliză acest proces devine reversibil, legătura de ester se rupe, iar grăsimile şi uleiurile se descompun în glicerină şi acizi graşi. 1 Industria modernă de pielărie, foloseşte nenumărate substanţe naturale şi modificate pentru tratarea pieilor cu scopuri şi rezultate diferite. Studiul de faţă din lipsă de spaţiu nu le poate cuprinde pe toate, de aceea aici vom enumera doar cele mai generale scopuri şi metode. Pentru mai multe detalii vezi: Tehnologia prelucrării pielii II. (1967) pp 177-204 şi pp 226-231 2 Flórián Mária-Tóth Béla (1992) pp. 70-71. 3 Foto realizată de Gondár Istvánná 4 Tratatul industriei de pielărie şi marochinărie (1961) pp 512-528 159
