Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)
Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése
Acest proces este caracteristic mai ales în prezenţa bazelor (proces de saponificare). In lipsa acizilor liberi, grăsimile şi uleiurile sunt neutre din punct de vedere chimic. în general, în compoziţia esterilor glicerinéi participă mai multe tipuri de acizi graşi (tabelul 1.) Aceştia pot fi saturaţi şi nesaturaţi. Gliceridele în stare solidă le numim grăsimi, iar cele în stare fluidă le numim uleiuri. Diferenţa în starea lor rezultă din faptul că primele conţin în proporţie mai mare acizi graşi saturaţi, iar la celelalte predomină acizii graşi nesaturaţi. La gliceride, odată cu creşterea numărului de legături duble, scade temperatura de topire. Coeficientul de saturaţie este definit de obicei prin (a.n.) indicele de iod, care exprimă în miligrame cantitatea de iod ce se poate adiţiona la dublele legături ale uleiului în condiţii date. La gliceridele saturate, teoretic această valoare este 0, dar pentru că grăsimile naturale conţin întotdeauna şi oleină cu indicele de iod 83, prezenţa acesteia se va observa în calculul rezultat. Orice ulei al cărui indice de iod este mai mare de 83, conţine o oarecare cantitate de ulei sicativ. Uleiurile de seminţe, precum uleiul de in, respectiv unele uleiuri de peşte pot avea numărul de iod chiar şi înjur de 190-200.5 Moleculele grăsimilor şi uleiurilor trigliceride pe lângă atomii de carbon şi hidrogen, conţin şi oxigen. Ca urmare, ele se pot lega de proteinele din piele prin legături de hidrogen. Compoziţia cerurilor vegetale şi animale este mai complicată, mai puţin unitară decât a uleiurilor trigliceride. Cel mai cunoscut reprezentant al acestora, ceara de albine este predominant alcătuită din esteri, dar în acest caz esterii se formează ca urmare a reacţiei între acizii graşi si alcoolii graşi.6 Deşi cerurile sunt amestecuri mai stabile decât trigliceridele, ele sunt de asemenea sensibile la hidroliză. 2.2. Acizii graşi Numim acizi graşi acei acizi (mono sau poli) carboxilici, care se compun din catene alifatice lineare, saturate sau nesaturate mai lungi (de cel puţin 8 atomi de carbon). Reprezentanţii lor de origine naturală, se constituie de obicei din număr par de atomi de carbon. La un capăt al catenei de carbon se găseşte o grupare carboxil (-COOH). Formula generală este: R - COOH (în lanţul R numărul legăturilor duble variază de obicei de la 0 la 3.) Acid miristic C]3H27-COOH fără legătură dublă Acid palmitic C]5H29-COOH fără legătură dublă Acid stearic C17H35-COOH fără legătură dublă Acid oleic C,7H33-C00H numărul legăturilor duble: 1 Acid linolic C17H3,-COOH numărul legăturilor duble: 2 Acid linolenic C17H29-COOH numărul legăturilor duble: 3 Odată cu creşterea numărului atomilor de carbon, scade solubilitatea acizilor în apă şi constanta lor de aciditate. La dimensiuni de peste 8 atomi sunt practic insolubili şi nici caracterul chimic nu se poate măsura. Aceste substanţe sunt solubile doar în solvenţi polari organici, precum alcoolii. Acizii graşi sunt capabili de aceleaşi reacţii ca şi acizii carboxilici (reacţii de esterificare, reacţii acid-bază, de reducţie). Pe lângă acestea reprezentanţii nesaturaţi participă şi la reacţii de adiţie, iar la temperatura camerei şi în prezenţa oxigenului se oxidează. Grăsimile râncede formate astfel au o consistenţă tipică şi un miros neplăcut, din cauza hidrocarburilor, cetonelor, aldehidelor, epoxizilor şi alcoolilor produşi în urma reacţiei. în prezenţa metalelor grele producerea oxidării are o probabilitate crescută datorită efectului catalizator al acestora.7 Tabelul 1. Compoziţia în acizi graşi a unor uleiuri trigliceride8 laurii miriştii palmitin stearină palmitooleină oleină linoleină nesaturat a.n. Ulei de C12 C14 C16 C18 C16 C18 C18 C20-C22 g/100 g copite 18 3 20 79 70 batog 6 8 1 14 29 36 146 balenă 9 16 3 35 23 118 stearină 37 40 23 35 palmier 38 6 44 12 54 seminţe de palmier 52 18 10 4 16 23 cocos 53 21 11 4 8 3 10 măsline 16 3 77 4 62 5 Timámé Balázsy Á. (1993) pp. 199-200., Landmann, A.W. (1991) pp. ______________________________ 29-31 7 http://www.hik.hu/tankonyvtar/site/books/b55/ch03s03s02.html 6 Tratat de cosmetică industrială (1962) p. 75 8 Landmann, A.W. (1991) p. 30. 160
