Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)
Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése
de căptuşeală imprimată, ea se poate data pe aceeaşi perioadă cu cele mai sus menţionate (tabelul 1. m). Omamentica de pe capacul lăzii din fotografia realizată de Orbán Balázs nu este deloc vizibilă. Pe baza structurii casetate de pe frontonul şi laturile lăzii, respectiv pe baza motivelor florale greu descifrabile de pe latura frontală a lăzii, aceasta se poate încadra în grupul lăzilor descrise mai sus. Aceasta a fost realizată probabil în a doua jumătate a sec. al 18-lea (tabelul 1. o.). Pe lângă asemănări se pot observa şi diferenţe importante în omamentica de pe capacele lăzilor. Pe baza acestora ele se pot împărţi pe trei categorii. Capacul a şapte dintre lăzi este decorat doar cu motive florale (tabelul 1. a., b., c., f, n., p.), pe cinci apare vulturul bicefal încoronat, ţinând sabia şi sceptrul. Pe alte două piese apare coroană de lauri sau coroană, respectiv două coroane (tabelul l.d., e.J.Tot o diferenţă este şi faptul că pe cele din ultimele două categorii apare şi monogramă. La piesa de la Zagreb, vulturul apare în loc de capac pe învelitorul de protecţie dinspre fronton. Acesta însă nu este ornament metalic, ci este realizat în tehnică de pielărie (tabelul 1. k). La cele mai multe lăzi, aceşti învelitori de protecţie s-au deteriorat, astfel nu se poate stabili, dacă în cazul celor tară vultur pe capac ar avea acest motiv pe învelitorile de protecţie. învelitorii păstraţi, respectiv fragmentele acestora sunt simple, fără decor sau cu omamentică liniară imprimată prin presare, de aceea putem presupune că vulturul nu apărea pe ele. Astfel lada de la Zagreb este un exemplar deosebit. Motivul vulturului se regăseşte pe învelitorul de protecţie din faţă al unei lăzi de voiaj austriece din colecţia Muzeului de Arte Aplicate, din sec. al 18-lea, realizat în tehnica reliefării pielii (foto 3—4.). Iar în cazul lăzii de voiaj austriece păstrate în Deutsches Ledermuseum (Offenbach) un motiv asemănător în relief este realizat pe capacul acesteia (foto 5.).23 Completările pielii de pe capacul lăzii de la Budapesta arată că iniţial şi acesta prezenta ornament în relief de dimensiuni mai mari. Cele două lăzi de voiaj austriece se aseamănă cu cele transilvănene doar prin dimensiuni şi structura lor casetată, pe acestea neregăsindu-se omamentica florală. /. 7. Relaţia dintre lăzile studiate şi armenii din Transilvania După cum reiese din documentele păstrate în arhive, trei dintre lăzile decorate pe lângă motivele florale şi cu vulturul bicefal sau cu coroană, au ajuns în colecţiile muzeale din proprietatea unor familii de armeni - Lászlóffy (Issekutz), Burján (Bocsánczy), Verzár. Două alte lăzi fiind păstrate şi astăzi în bisericile armene de la Gherla şi Dum-23 după cele comunicate prin scrisoare de către Dr. Nenno, R. (Deutsches Ledermuseum) se mai cunoaşte o ladă asemănătoare celei de la Offenbach: „Printre documente există o scrisoare de la Christian Freiherr von Steeb, de la Graz (1993), care descrie o ladă aproape identică celei de la noi,a cărei căptuşeală este din pânză de culoare roz, cu bordură albastră şi galbenă. Relieful din spate reprezintă acelaş cal sărind, ca cel de la Offenbach.” brăveni, astfel putem presupune că şi acestea au parvenit din familii armene. Originea armeană a lăzii cu vultur bicefal din proprietatea Muzeului Etnografic nu este cunoscută, în urma cercetărilor privind originea lăzilor cu ornamentaţie pur florală nu am găsit legături armene. Dintre acestea una a aparţinut familiei Pákei din Secuime, iar pe baza datelor muzeale una era proprietatea unei familii săseşti. 1.8. Stabilirea armenilor în Transilvania, drepturile şi activitatea lor Tradiţia istorică leagă stabilirea armenilor în Transilvania de anul 1672, când la invitaţia lui Apafi Mihály mii de armeni trec graniţa din Moldova învecinată. în schimb relaţiile lor comerciale cu Transilvania sunt atestate şi de documente mai vechi. „ Pe vremea regelui Ludovic cel Mare, care a întărit în repetate rânduri libertatea cultelor şi privilegiile armenilor stabiliţi în Polonia, la Braşov s-au stabilit negustori armeni din Balcani şi s-au asociat întro cameră de comercianţi în defavoarea breslelor săseşti. Despre această situaţie ne mărturiseşte o plângere înaintată de saşii braşoveni către curtea regală în 1381, prin care cer reducerea libertăţii comercianţilor armeni”.24 După alte surse, papa Bonifaţ IX. în 1399 face referire la armenii braşoveni, care probabil erau în legătură cu saşii interesaţi în comerţul de la Levante.25 în primul trimestru al sec. al 16-lea în registrele braşovene figurează mai multe nume de armeni care practicau comerţ în străinătate. Iar în anii 1600 în Principatul Transilvaniei activitatea comercială a grecilor, românilor, dalmaţienilor şi a armenilor era reglementată de legi. Armenii din Moldova, fiind persecutaţi pe motive de religie şi datorită participării lor la răscoala împotriva voievodului Moldovei de origine greacă, la chemarea lui Apafi s-au stabilit la Bistriţa, Ghcorgheni, Frumoasa (Ciuc-Sepviz), Sînimbrul Gurghiului, Petelea, Suseni şi pe domeniul Apafi, la Dumbrăveni (Ibaşfalău). Apafi vedea în armenii comercianţi şi meşteşugari speranţa înfloririi Principatului Transilvaniei şi posibilitatea consolidării burgheziei, contracarând influenţa comunităţilor săseşti. De aceea le-a acordat armenilor o serie de privilegii - dreptul liberei alegeri a judecătorului, libera practică a meşteşugurilor şi a comerţului — care au fost ulterior consolidate şi de fiul său, Apafi Mihály. Deşi pe vremea Habsburgilor privilegiile lor comerciale s-au lărgit26 * şi s-au bucurat şi de alte avantaje, nu au reuşit să câştige noi privilegii generale datorită opunerii ordinelor transilvănene. Gherla fondată în 1700 a primit privilegiu regal în 1726 de la regele Carol III, iar Dumbrăveni în 1733, pe 24 Nagy Kornél: Magyar-örmény történelmi kapcsolatok. (Relaţiiistoricearmeno-ungare) In.: Örményország kincsei. Titkok az Ararátról. (Tezaurele Armeniei. Mistere de la Arara.) Kiállítási katalógus (Catalogul expoziţiei). Red.: Kocsis Péter Csaba şi Vasváry Viktor. 53-55 p. 25 Pál Judit: Az erdélyi örmény népesség számának alakulása és szerkezete a 18. században. (Schimbările numărului şi structurii populaţiei armene din Transilvania, sec. 18) In.: Erdélyi Múzeum, 59. 1997. 1-2 füzet 104-122. pp. 26 împăratul Lipot I prin Diploma Leopoldinum emisă în 1690 a lărgit aria privilegiilor lor 148
