Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)
Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése
urmă ambele au devenit oraşe libere de la Iosif II, însă de acest rang s-au putut folosi în mod real abia după 1839.27 Armenii din Transilvania au practicat în primul rând negoţul în străinătate - cei mai înstăriţi comercializau bovine, piei crude, practicau transportul cu pluta, iar cei mai săraci erau negustori ambulanţi - formând o verigă între ţările de est şi oraşele poloneze, cehe, germane, olandeze şi italiene.23 „Nobilii ardeleni, de la guvernatori la episcopi, îşi făceau achiziţiile din străinătate şi tranzacţiile financiare prin comercianţii armeni.”29 Dintre meşteşuguri armenii practicau în primul rând cele legate de pielărie, dar printre ei erau şi cojocari, cizmari, croitori, ţesători, măcelari, fierari, giuvaeri, bărbieri şi chirurgi. De multe ori practicau mai multe meserii. Influenţa lor asupra economici transilvănene a culminat în a doua jumătate a sec. al 18-lea. In această perioadă mai multe familii armene au primit blazon nobiliar sau chiar titlu de aristocraţie. In acelaş timp începe şi emigrarea armenilor înstăriţi, respectiv se mută în regiunile viticole de la Hegyalja, respectiv pe teritoriile mlăştinoase din Banat şi Bácska, părăsite după invaziile turceşti. „Oricine era liber să ia din aceste pământuri, erau ieftine.. .şi nu le trebuiau nimănui. Dar ce vorbesc, nimănui? Le trebuiau armenilor. Căci atunci s-au mutat de la Gherla familiile Karátsonyi, Goroce, Dániel, Jakabbfy ..., de la Gheorgheni familiile Novák, Czárán, Lázár ... şi au cumpărat pământuri în sudul Ungariei. Au drenat aceste pământuri, au săpat şanţuri permanente, le-au arat, le-au semănat. Acum aceste pământuri sunt cele mai bune terenuri de cultivat şi armenii sunt cei mai bogaţi dintre armenii din ţară...”31’ La sfârşitul sec. al 18-lea, începutul sec. al 19-lea schimbările aduse de reforma industrială şi de războaiele lui Napoleon nu au favorizat meseriilor şi comerţului practicate de armeni, astfel rolul jucat de ei în economia Transilvaniei în sec. al 18-lea a început să scadă, au trecut la comerţul intern şi a început risipirea populaţiei armene din marile centre către alte localităţi din Transilvania. 27 în ciuda Ordonanţei „colegiile şi ordinele” nu au luat în considerare poruncile împăratului şi au continuat să considere armenii drept străini, de aceea instaurarea ordonanţei s-a prelungit până în 1839. Mai detaliat vezi. Gazdovits Miklós: Az erdélyi örmények története. (Istoria armenilor transilvăneni) Kriterion, Cluj, 2006. 241. p, respectiv Molnár Antal: Számos-újvár és az örmények. (Gherla şi armen ii) In.: Az Osztrák- Magyar monarchia írásban és képben (Imperiul Austro-Ungar ín imagni) Cd-rom, Arcanum kiadó, Budapesta én. Ediţia originală a operei în 21 de voi. Budapesta, 1886-1901. 28 Armenii din Polonia sec. 17 „erau înstăriţi şi datorită acestui fapt aveau putere. Se bucurau de multe privilegii, pe care le-au obţinut de la regii polonezi prin înţelepciune şi îndemânare în ciuda opunerii deseori vehemente a cetăţenilor. Comerţul întregii zone estice a Poloniei, nu doar către Levante ci către întreag Europă nord-estică, ajungând până la Amstel, unde au fondat o colonie importantă, nu este de mirare că au devenit adevăraţi cetăţeni mondiali. In.: Az Osztrák-Magyar monarchia írásban és képben. (Imperiul Austro-Ungar în scris şi imagini)Cd-rom, Arcanum kiadó é.n. 29 Molnár Antal op. cit. 30 Szongott Kristóf: Szamosújvár. A magyar-örmény metropolisz írásban és képekben.(Gherla, metropola armeană în scris şi imagini) Gherla, 1893.26-27.0 în sec. al 19-lea, burghezia armeană mândră de rădăcinile sale armene, dar în acelaş timp asumându-şi şi identitatea maghiară, a participat în număr însemnat la revoluţia de la 1848-49. în unna dictatelor de pace de după primul război mondial, mulţi urmaşi ai armenilor transilvăneni se stabilesc în Ungaria, în primul rând la Budapesta. O parte din lăzile învelite în piele şi decorate cu aplicaţii metalice păstrate în muzeele din Ungaria au ajuns în colecţii de la ei. 1.9. Armenii din Transilvania şi motivul vulturului bicefal Dintre simbolurile heraldice de origine animalieră, vulturul bicefal a fost larg răspândit în întreaga Europă. „Din 1434, de la încoronarea regelui Sigismund I, acesta a fost stema Imperiului Romano-Gennan. Ca semn al supremei demnităţi ambele capete au o aură luminoasă şi deasupra acestora pluteşte coroana imperială. O premisă a acestui simbol este vulturul bicefal bizantin. în Europa Centrală, acest motiv s-a răspândit odată cu introducerea monedelor imperiale, care conform reglementărilor trebuia să reprezinte pe una din feţe vulturul bicefal, iar pe cealaltă blazonul emitentului.”11 Szongott Kristóf, istoric de origine armeană a studiat istoria armenilor din Ungaria sec. 19, tratând despre stema Gherlei cu vulturul bicefal (foto 6.), el consideră acest motiv ca fiind o străveche stemă armeană, la care crucea s-a inserat între cele două capete după convertirea ala creştinism. Szongott consideră: „Vulturul bicefal era întrebuinţat în Est din sec. VI.-VIL î.Cr. - Apare ca stemă orăşenească sau tribuală pe diverse monede, covoare, textile preţioase, dar nu întotdeauna cu rol heraldic, ci în ansamblul altor motive...împăraţii bizantini de origine armeană au fost primii care au utilizat simbolul vulturului bicefal în Imperiul Roman de Răsărit, fiind stema naţiunii armene”32 Citându-1 pe istoricul român, Hajdeu, Szongott susţine că armenii din Ţara Românească „au adus vulturul bicefal direct din Armenia” şi l-au păstrat şi după stabilirea în Transilvania.3’ însumând toate argumentele el susţin: „Cred că după cunoaşterea datelor istorice şi heraldice nimeni din această ţară nu o să mai creadă în opinia eronată, cum că armenii ar fi împrumutat stema din Austria”; deşi geografia nici nu denota încă Austria pe vremea când vulturul bicefal exista deja în blazonul armean.”34 Contrar celor descrise mai sus, în urma cercetărilor în documentele legate de stabilirea armenilor în Ardeal, nu am găsit nici o referire sau probă autentică menită a susţine teoria lui Szongott, bazată probabil pe tradiţii populare armene. Odată cu răspândirea în Europa a monedelor imperiale cu reprezentarea vulturului bicefal, utilizarea acestui 31 Jaspers, F-W. - Ottenjann, H.: VolkstümlicheMöbel aus dem Ammerland. In.: Materialien zur Volkskultur nordwestlisches Niedersachsen. 1982. 141-142. o. 32 Szongott Kristóf op. cit. 26. p Constantin născut în purpură şi alţi împăraţi bizantini erau într-adevăr de origine armeană 33 Szongott Kristóf op.cit.. 26-27. p 34 Szongott Kristóf op.cit. 27. p. 149
