Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)
Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése
1.3. Alte lăzi ardelene decorate cu flori din plăci de metal, publicate Lada descrisă mai sus este considerată de Balogh o capodoperă unică, oglindind vraja specific transilvăneană. Probabil ea nu a avut cunoştinţă despre un alt exemplar asemănător, ajuns de la Arad în Muzeul Etnografic de la Budapesta în 1909, datat din 1768, cu flori decupate din plăci de cupru13 (tabelul 1. h.) , respectiv despre o ladă foarte asemănătoare păstrată încă de pe atunci la Muzeul de Arte Aplicate de la Budapesta, datată din 1762 (tabelul 1. a). Acesta se poate explica probabil prin faptul că aceste lăzi învelite în piele nu erau rare în Ungaria, aşa cum menţionează K. Csilléry14 la achiziţionarea unei alte lăzi (tabelul 1. m.) de acest tip (învelit în piele, cu aplicaţii de cupru) de către Muzeul Etnografic, însă aceste piese zăceau în adâncul depozitelor. Mai mult, Koroknay Eva menţionează în lucrarea sa Művészi bőrmunkák Európában (Lucrări de piele artistice din Europa) publicată în 1963: „In Ungaria şi lucrările de piele sunt atestate doar de sursele scrise contemporane lor: literatura noastră de specialitate nu se ocupă cu aceste amintiri. Drept e că şi în străinătate atenţia s-a întors către aceste piese de piele foarte sensibile şi perisabile abia în urmă cu 20-25 de ani.”15 într-o publicaţie mai târzie, „A népművészet és a történeti stílusok” (Arta populară şi stilurile istorice)16, în cursul analizei ornamentelor textilelor, mobilelor, etc, Balogh menţionează din nou lada Păkei şi într-o notă de subsol scrie următoarele: „Ladă asemănătoare din 177lse păstrează în muzeul de la Nagykörös (tabelul 1. c.), şi alta din 1762 la Muzeul de Arte Aplicate”17 (tabelul 1. a.). Mai multe date sau imagini nu conţine această publicaţie despre acestea. în afară de cele menţionate mai sus, literatura de specialitate maghiară publică imaginea a două alte lăzi asemănătoare. Una din imagini este descrisă ca „ladă veche cu ferecături din cupru” (tabelul 1. o.).13 Provenienţa şi locul păstrării sunt necunoscute. Lada de zestre expusă publicului ca aparţinând familiei Bocsánczy14 18 19, din 1790 este păstrată astăzi la Muzeul Tarisznyás Márton (tabelul 1.!.). 1.4. Lăzi ardeleneşti învelite în piele, cu ornamente florale din plăci metalice, descoperite în cursul cercetărilor în urma cercetărilor au fost descoperite alte opt lăzi. Dintre acestea una la Muzeul Naţional al Ungariei (ta13 K. Csilléry, K., ’A Bútor és Világítóeszköz Gyűjtemény gyarapodása’(îmbogăţirea colecţiei de mobilă şi corpuri de iluminat), In.: ifj. Kodolányi J., ’A Néprajzi Múzeum (Muzeul de Etnografie) 1963-64. évi tárgygyűjtése’, In: Néprajzi Értesítő, Budapest, 1965. 222 14 K. Csilléry 1965, 222-223. fig 59 15 Koroknay Éva: Művészi bőrmunkák Európában. (Lucrări artistice din piele din Europajln.: Cipőipari dokumentáció , 1963/3. 43. o 16 In. Néprajzi Értesítő 1967. XLIX., 153. p. 17 Acesta a fost publicat mai târziu de Vadászi Erzsébet, vezi Vadászi Erzsébet: Meubles dataes. In: Ars Decorativa 7. Bp. 1982. 126-127 p. 18 Orbán, B. Székelyföld képekben (Secuimea în imagini), Kriterion, Bucureşti, 1971. 61. fig. 92. 19 Tarisznyás, M., Gyergyó történeti néprajza (Etnografia istorică a Gheorgheniului). Kriterion, Bucureşti, 1982. fig. 70. belul 1. g), una la Muzeul Etnografic (tabelul 1. i), celelalte în proprietăţi publice şi bisericeşti din România. Acesta din urmă locaţii sunt: biserica ameană de la Gherla (tabelul 1. d.), Muzeul Tarisznyás Márton - Gheorgheni (tabelul 1. j.), Muzeul Brukenthal - (tabelul 1. e., p.), Muzeul Castelul Corvinestilor, Hunedoara, (tabelul 1. n) şi Muzeul Haáz Rezső, Odorheiu Secuiesc (tabelul 1. b.). în fişele lăzilor păstrate în muzeele din Ungaria, locul de provenienţă este deasemenea notată ca fiind Transilvania. 1.5. O ladă cu motive florale din plăci metalice publicată în literatura de specialitate străină în literatura de specialitate străină am găsit o ladă asemănătoare cu cele descrise mai sus (tabelul 1. k).2" Piesa păstrată la Muzeul de Arte Aplicate de la Zagreb a fost identificată mai întâi ca fiind de proveninenţă spaniolă din sec. al 18-lea. Considerăm pe baza motivelor ornamentale, că această ladă prezintă asemănări mai degrabă cu lăzile ardeleneşti din sec. al 18-lea, decât cu lăzile spaniole sau din alte ţări vest-europene. Presupunerea noastră a fost adeverită de faptul că în noul catalog al muzeului piesa apare ca de origine transilvăneană.21 1.6. Ornamentica lăzilor cercetate. Asemănări şi diferenţe Ornamentica lăzilor ardeleneşti prezentate este foarte asemănătoare, constând din înveliş de piele, structură casetată din benzi metalice şi elemente florale din plăci metalice (floare de stea, rosetă, rodie, flori cu trei sau mai multe petale, boboci în formă de inimă, flori în formă de cerc, cu trei petale, ulcior italienesc, ghindă). în structura casetată apar doar deosebiri mici în numărul şi împărţirea câmpurilor: pe latura frontală a lăzilor 8(2-6), 7(3-4), 6(2-4), 10(4-6), pe capac 10(2-8), 15(9-6), 13(1-12), 18(12-6), 18(6-12), 7(1-6).22 Motivele înşirate mai sus apar în aceste câmpuri fie în structuri mai rigide fie cu o linie mai uşoară. Ulciorul italienesc nu apare la fiecare piesă. Dintre lăzi una, pe care nu apare anul însemnat, datat din sec. al 19-lea, este decorat cu motive florale doar pe capac, cu un ulcior italienesc, care cuprinde mai multe câmpuri din centrul decoraţiunii de pe capac. Pe baza anilor inscripţionate pe capacul lăzilor (în cazul celei de la Zagreb, pe latura frontală) - 1762, 1768, 1771, 1772, 1776, 1777, 1781, 1785, 1789, 1790-se pot data pe a doua jumătate a sec. al 18-lea. Capacul lăzii de la Muzeul Etnografic, achiziţionate în 1963, este deteriorat, elementale decorative sunt incomplete, dacă original a avut anul inscripţionat, acesta în momentul achiziţionării nu se mai regăsea. în schimb, pe baza notelor sale de stil, a tehnicii de confecţionare, respectiv pe baza ţesăturii 20 Kruzic Uchytil, V, Barokni namjesta, Muzej za umjetnost i obrt, Zagreb, 1985. 124., 181. fig. 34 21 Bagaric, M., Hidden treasure of the Museum of Arts and Crafts, Zagreb, Museum of Arts and Crafts, Zagreb, 27 November 2006-28 February 2006. 391. Kat. 6. 22 Primul număr denotă toate câmpurile, primul număr din paranteză indică numărul câmpurilor mari, iar al dolea numărul celor mici 147
