Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)

Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése

acestea, în secolele 17-18 s-a răspândit în întreaga Europă tehnica alcătuirii modelelor din cuie.4 5

Descrieri contemporane ne atestă folosirea şi pe teritoriul Ungariei istorice a lăzilor de voiaj decorate cu cuie.3 în cadrul prezentării tehnicii de confecţionare a lăzilor, enciclopedia lui Kriinitz6 descrie detaliat tehnica confecţionării chingilor (curelelor) şi a cataramelor şi elementelor de orfevrărie,7 însă nu pomeneşte decoraţiunile acestora, în acelaş timp, însă, menţionează că pentru învelirea lăzilor de voiaj s-au folosit de multe ori şi piei cu blană: „Pielea de focă s-a întrebuinţat la învelirea lăzilor de voiaj (cutare) împreună cu blana pentru că astfel asigurau impermeabilitate”.8

Pe baza lăzilor păstrate se poate afirma că atât pieile, cât şi elementele de orfevrărie erau adesea ornate cu motive florale. în timp ce lăzile spaniole, franceze şi engleze din sec. 17-18, învelite în piele le decorau cu modele formate din cuie cu cap rotund simplu sau ornate (foto 1.), lăzile italiene se ornau mai degrabă cu benzi metalice decorate prin gravare, ciocănire sau alte tehnici de decorare a metalelor, aceste benzi formând câmpuri derptunghiulare. Printre lăzile germane şi austriece din sec. al 18-lea, întâlnim exemple pentru ambele tehnici.9

Lăzile reprezentând subiectul studiului de faţă aparţin de o a treia categorie: a celor decorate cu plăci de metal în forme florale.10 Până la începerea cercetărilor din acest tip

4 Din cuiele deseori cu capete ornamentate se compuneau borduri, forme geometrice şi florale, dar le foloseau şi la compunerea monogramelor şi inscripţiilor. Pe lângă lăzi, această tehnică s-a folosit în Ungaria, sec. al 18-lea şi la inscripţionarea sicriielor învelite în textile precum putem vedea la unele cripte din Ungaria ( biserica catolică de la Sárospatak, biserica „Fehérek temploma” din Vác, Biserica Maicii Domnului de la Jászberény). Vezi: Kovács Petronella: Egy XVIII, századi textillel borított gyermekkoporsó konzerválása. (Restaurareaunui sicriu de copil învelit ín textilie) In.: Műtárgyvédelem (Conservare) 22. Red. Török Klára. Magyar Nemzeti Múzeum, 1993, Kovács Petronella: A váci Fehérek templomában feltárt festett és textillel bevont koporsók restaurálása. (Restaurarea sicriielor pictate şi învelite în textile, descoperite la biserica de la Vác). In. Műtárgyvédelem (Conservare) 26. Red. Török K. Magyar Nemzeti Múzeum, 1997. pp., Bathó Edit: A jászberényi Nagyboldogaszszony római katolikus templom kriptájának feltárása.(Relevarea criptei de la Biserica Maicii Domnului din Jászberény) In. Magyar Múzeumok (Muzee ungare) XIII. évf. 3. sz. Red. Basics B. Pulszky Társaság - Magyar Múzeumi Egyesület, Budapesta, 2007. pp. 38-40.

5 „pe capra din spate a trăsurii maghiare s-a aşezat o ladă mare, bătrână, învelită în piele neagră şi decorată cu cuie de cositor...(1736) Erdélyi szótörténeti tár. (Dicţionar etimologic al TransilvanieiJVII. Akadémiai Kiadó, Budapesta, Editura Kriterion, Bucureşti, 1995. 760. p. Pe lângă negru, lăzile se mai înveleau şi în piei de culoare roşcată sau brun-roşcată: „domnia sa, dragul şi răposatul meu unchi şă nu se sfieze a trimite mica ladă din piele roşcată, argintată... „ (1796). Erdélyi szótörténeti tár (Dicţionar etimologic al Transilvaniei). VII. 760. p

6 G. Krünitz: Oekonomische Encyklopädie oder allgemeines System der Staats- Stadt- Haus- und Landwirthschaft, in alfabetisher Ordnung. 1773-1858. vol 42, 1788. www. Krünitz.online Krünitz, Koffer. Traducerea vezi . B. Perjés Judit - Kovács Petronella op.cit. 26-29. pp. (traducere de. Kovács P.)

7 Krünitz op.cit.

8 Krünitz op.cit.

9 Gall, G., Leder im Europäischen Kunsthandwerk. Klinkhardt &Biermann, Braunschweig, 1965. 285. fig 221.

10 La expoziţia Muzeului Naţional din Krakovia este expusă o ladă din

s-au publicat şapte piese, originale din Transilvania, din sec. al 18-lea (tabelul 1. a., c., e., f, h., m., o.). Una din piese, atunci în proprietate privată, din 2003 aparţinând Muzeului de Arte Aplicate, a fost expusă publicului de Balogh Jolán în I95711 (foto 2., tabelul l.f).

1.2. A.n. ladă Púkéi

Lada învelită în piele roşcată, cu ferecături, cu bogate elemente decorative florale fin stilizate, tăiate din plăci subţiri de fier aparţinând familiei Pákei de origine secuiască, de la Pachia, stabilită la Cluj la începutul sec. al 17-lea, a fost identificată de Balogh Jolán ca fiind opera unor meşteri clujeni maghiari. A considerat anul — 1776 — inscripţionat pe capacul lăzii ca fiind anul confecţionării. Aseamănă structura casetată şi decoraţiunile florale ale lăzii cu tavanele casetate, şi pe baza comparării cu lucrările bisericeşti consideră că desenul motivelor ornamentale se poate atribui tâmplarului Asztalos Boka János din breasla tâmplarilor clujeni. „Având în vedere că desenele omamenticii aparţin în mod cert unui meşter maghiar, putem presupune că şi ferecăturile au fost realizate de un alt meşter maghiar...”12

Sub elementele de metal au inserat peste piele bucăţi de catifea vopsite în albastru, roşu şi galben, (care astăzi sunt puternic decolorate), Balogh considerând acestea ca fiind inspirate de o tehnică de smălţuire a pielii, tehnică formată în secolul al 18-lea de către legătorii de carte clujeni. Stilul motivelor florale, ale căror linii mai libere se pot pune pe scama influenţelor de stil rococo din Ungaria şi Europa de Vest de la sfârşitul sec. al 18-lea, în schimb Balogh înrudeşte acestea cu Renaşterea târzie transilvăneană, de la sfârşitul sec. al 17-lea, cu influenţe italiene şi turceşti. Interiorul lăzii este căptuşit cu pânză de in crudă, decorată în interiorul capacului cu dungi roşii ondulate şi decupaje de hârtie cu motive florale roşii şi verzi (foto 2., 1. tabelul f). Motivul central este înconjurat de o panglică îngustă, fixată în formă de stea. Sertarul lăzii căptuşit cu pânză are canturile decorate cu fâşii de hîrtie cu margini tăiate în zig-zag, iar latura frontală este decorată cu aplicaţii de hârtie de culoare roşie şi verde. Balogh consideră că aceste aplicaţii îşi au originea în decoraţiunile cu decupaje de hârtie folosite la sfârşitul secolului al 18-lea la legăturile de hârtie a a.n. protocoale.

Balogh Jolán nu discută funcţia originală a lăzii: de zestre, de voiaj sau pentru haine. Ca deţinători îi numeşte pe membrii familiei Pákei, care au trăit în sec. al 18-lea, pe Pákei József (1717-1718) notar al cancelariei, sau pe fiul acestuia, Pákei János (1755-1788) procuror clujean, respectiv soţia vreunuia.

jurul anului 1700 decorată cu vrejuri formate din plăci de fier. Aceasta este căptuşită cu mătase, forma şi dimensiunile ei, precum şi execuţia ornamentelor metalice fiind diferită de cea a lăzilor ardelene

11 Balogh Jolán: Kolozsvári reneszánsz láda 1776-ból (Ladă renascentistă clujană, din 1776). In: Kelemen Lajos emlékkönyv (volum comemorativ Kelemen Lajos), Bucureşti, 1957. 9-23. p.

12 Balogh Jolán, op.cit. 15. p

146