Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)
Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése
In secolul al 18-lea s-au importat din China în Europa cantităţi mari de produse dintr-un aliaj pe bază de cupru, cu aspect de argint dar fără conţinut de argint. Literatura de specialitate datează pe perioade diferite introducerea aliajelor ce imită acesta sub denumirile: alpaca, pacfong, alpaca, argint de nichel, maillechort, etc.92 Asemenea denumirilor, şi cantitatea de metal/metale în aliaj cu cupru este foarte diferită, de la varianta doar din cupru şi nichel până la aliaje în proporţii diferite de cupru-zinc-nichel. Din alpaca s-au confecţionat şi fire metalice.93 Principiul tehnicii de elaborare coincide cu metodele de trefilare a sârmei prezentate anterior, cu deosebirea că în acest caz procedeul a fost automatizat. La un ornament de nuntă turcesc de la începutul secolului 20 Rinuy a identificat fire metalice laminate din sârmă pe bază de aliaj cupru-zinc-nichel.94 Identificarea alpacalei Examinată la microscop optic proba nu diferă de sârmele şi benzile de argint nici în aspect, nici în secţiunea transversală. Picurând pe probă soluţie 1:1 de acid azotic, acesta se dizolvă complet spumegând, colorând soluţia în verde deschis sau închis în funcţie de compoziţia aliajului. Picurând soluţie de clorură de sodiu nu se formează precipitatul albicios tipic pentru argint. Definirea calitativă şi cantitativă a metalelor în aliaj este posibilă doar prin metode cu aparatură complexă. Alpaca aurită Barker datează introducerea alpacalei aurite prin galvanizare pe 1840, iar în Franţa spre anii 1980 acesta a devenit cel mai frecvent utilizat fir de aur. în Anglia se produce din 1924.95 Se obţine probabil prin aceeaşi tehnică precum cuprul aurit prin galvanizare, dar în acest caz sârma este dintr-un aliaj de cupru de culoarea argintului. Până în prezent am identificat un singur astfel de fir. Banda decorativă de la care provine ornamentul din sârmă împletită în jurul unui fir de bumbac galben (în zonele neacoperitede sârmă acesta s-a înnegrit) nu este datată (foto 16). în literatura de specialitate nu am găsit până acum date de analiză. Alpaca 92 Unele opinii consideră că un aliaj asemănător s-a creat pentru prima dată în 1770, în Atelierele Metalurgice Suhl, Germania (www.wikipedia.org/wiki/nickel_silver, 19 aug. 2008). Alte surse notează anul 1819, respectiv 1823 ca anul brevetării, respectiv anul în care a început fabricarea acestui aliaj (www.wikipedia.org/wiki/maillechort, 19 aug. 2008), Rinuy 1995, 17. 93 Un Lyonnais 1927, Février, 137. (aliaj cupru-zinc-nichel), illetve Mars, 233. (aliaj cupru-nichel) 94 Rinuy 1995, 18-19., nr de inv.: AD 3807. 95 Barker 1980, 7. Suprafaţa şi secţiunea transversală a argintului nou aurit seamănă foarte mult cu cea a argintului aurit, adică în exterior este auriu, iar centrul secţiunii este gri. Picurând soluţie 1:1 de acid azotic cu apă distilată centrul probei se va dizolva spumegând, soluţia colorându-se în funcţie de compoziţia aliajului în verde de nuanţă mai deschisă sau mai închisă. învelişul de aur se păstrează. Picurând soluţie de clorură de sodiu, nu se formează precipitatul alb tipic argintului. Şi în acest caz identificarea compoziţiei bazei de alpaca este posibilă doar cu aparatură complexă. Alpaca argintată şi aurită Despre fire confecţionate din alpaca argintată şi aurită nu am găsit relatări în literatura de specialitate nici despre tehnica de elaborare şi nici date de analize. Dar probabil acestea s-au obţinut (se obţin şi astăzi?) asemănător sârmelor de aramă argintate şi aurite prin galvanizare. în acest caz însă metalul de bază este un aliaj de cupru de culoare argintie acoperit de un strat de argint asemănător în culoare, şi în final un strat de aur. Benzile sunt acoperite pe ambele feţe sau doar pe o faţă în funcţie de starea lor în timpul băii de aurire (libere sau împletite în jurul unui miez textil). Firul întreţesut în a.n. ornat Majlâth (sfârşitul secolului al 19-lea) păstrat în Capela Universităţii din Budapesta96 şi un fir dintr-un steag din 193497 s-au dovedit a fi primele identificate ca fiind din aliaj cupru-nichel-zinc argintat mai întâi (prin galvanizare?) şi apoi aurit (prin galvanizare) după ce s-a împletit în jurul unui fir de bumbac galben (foto 17). Identificarea alpacalei argintate şi aurite Investigând la microscop optic, nici suprafaţa şi nici secţiunea transversală a sârmei nu diferă de cea a sârmei de argint aurit. în cazul benzilor proba poate să pară de argint pe o parte (foto 18) sau pe ambele feţe. Picurând soluţie 1:1 de acid azotic şi apă distilată, proba se dizolvă parţial, spumegând, soluţia devine verde deschis sau verde închis (în funcţie de compoziţia aliajului), iar aurul se depune în formă de fâşii sau solzi. Prezenţa argintului se poate dovedi doar la probe foarte mari cu soluţie de clorură de sodiu. Aramă cimentată aurită Nici despre acest tip de fire nu am găsit referiri în literatura de specialitate studiată. O probă de bandă de la un steag din 191298 poate fi încadrată în această categorie. Suprafaţa benzii din aramă a fost transformată mai întâi în alamă (metoda vezi Identificarea alpacalei aurite 96 Vajk 2002, 46-50. şi 64. 97 Nepublicat/ 98 Járó et al. 2000, 99. 134
