Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 7. (Székelyudvarhely, 2008)
Herceg Zsuzsanna: Új anyagok, új eljárások a szilikátalapú műtárgyak restaurálásában
Trebuie menţionat că din investigaţiile necesare diagnostizării doar o mică parte sunt efectuate de către restaurator. Pentru obţinerea rezultatelor cu adevărat preţioase, este necesară aparatură serioasă şi cunoştinţe de specialitate aprofundate. După părerea noastră obligaţia restauratorului dincolo de investigaţiile de bază este să cunoască şi să înţeleagă metodele de examinare cu aparatură complexă şi să comunice cu specialiştii în analize.3 La a treia şedinţă publică ENCoRE4 de la München, 19-21 iunie 2001, s-a adoptat un document care exprimă: „Doar studiile universitare acreditate şi recunoscute la nivel internaţional garantează calitatea predării conservări i/restaurării, controlul democratic şi accesul liber al publicului.” „Baza activităţii de conservare şi restaurare o constituie analiza cuprinzătoare a proceselor, diagnostizarea şi rezolvarea problemelor, toate acestea făcând deosebirea dintre restaurator şi artist şi meşteşugar.”5 Cel puţin ar trebui să-l deosebească... Atitudinea Uniunii Restauratorilor din Ungaria este: „Putem vorbi despre restaurare în cazul în care tratamentele aplicate păstrează originalitatea şi autenticitatea operelor de artă existente.”6 Cum se realizează toate acestea pe faţadele clădirilor? Pentm o mai bună înţelegere a diferenţei dintre o renovare în sensul industriei de construcţii şi o restaurare a unui monument, să comparăm două exemple caracteristice. Exemplul pentru restaurare ar fi restaurarea unei clădiri Bauhaus din Dessau. Aparent aceasta este renovarea unei clădiri modeme, dar analizând de mai aproape se pot observa soluţii exemplare din punctul de vedere al principiilor restaurării.7 Materialele componente ale mortarului şi ale coloranţilor, respectiv tehnica acestora au fost identificate pe de oparte din documentele contemporane clădirii, pe de altă parte din analizele ştiinţifice. S-au străduit pentm conservarea materialelor originale încă existente, astfel s-a reuşit păstrarea a 70% din materialele faţadei. Completările, zugrăveala şi colorarea s-au realizat pe baza reţetelor originale în tehnicile originale. Faţă de acest exemplu, renovarea recentă a faţadei Muzeului Naţional al Ungariei poate fi considerat renovare 3 La şedinţele ENCoRE colegii instructori „de vest” reprezentau atitudinea cum că restauratorul trebuie să se folosească de măsurătorile cu aparatură complexă. Aceasta este o ruptură dintre mentalitatea „de est” şi „de vest” care nu va dispărea în curând. Conducătorul şcolii de restaurare de la Copenhaga, René Larsen, susţine că studenţii săi sunt capabili să folosească şi să evalueze la nivel profesional cele mai modeme analize cu aparatură complexă. 4 European Network on Conservation/Restoration Education. 5 In Magyar Restaurátorkamara 2002 (Colegiul restauratorilor 2002) Uniunea Restauratorilor Maghiari, Budapesta, 2002. pp. 122-123, 152-153. 6 In Magyar Restaurátorkamara 2005 (Colegiu! restauratorilor 2005) Uniunea Restauratorilor Maghiari, Budapesta, 2005. pp. 122-123, 152-153. 7 Thomas Danzl, in: Restauro, Aktuell, 2002. Sept. 6. p. 388. în sens tradiţional. Deşi cercetări mai simple au fost efectuate, la renovare acestea nu au fost luate în considerare, păstrarea materialelor originale nu a fost scopul principal. S-a decis pentm aplicarea unei vopsele moderme special dezvoltate pentm faţade, ceea ce necesită o tencuială mai rezistentă decât tencuielile istorice. De aceea o proporţie destul de mare din tencuiala originală a fost îndepărtată, deşi acest lucru s-ar fi putut evita în cazul aplicării unui alt tip de vopsea. Dincolo de „necesitatea” impusă de tipul vopselei, o altă motivaţie a executantului a fost aceea că astfel s-a făcut o mai bună vânzare de material şi forţă de muncă. Dacă plăteşte din fonduri bugetare, beneficiarul nu este neapărat sensibil la costuri. Deci în acest caz monumentul a fost adaptat la „nevoile” vopselei în loc de a urma principiile de protejare a monumentului în alegerea materialelor de construcţie şi vopselelor. Conform analizelor noastre aspectul original al faţadei era diferit de cel obţinut în urma renovării. Relevarea aspectului original ar fi presupus mai multe analize. Numai prin evaluarea profundă a acestor rezultate şi în urma unor dezbateri putea să se formuleze cea mai adecvată soluţie. Din păcate redarea înfăţişării originale proiectate de către Pollack Mihály ar fi durat mai mult timp şi ar fi ridicat alte cheltuieli, decât soluţia vizibilă astăzi. Drept e că astfel am fi avut un monument clasicist de rangul clădirilor lui Schinkel. Legislatura din Ungaria sprijină atitudinea renovatoare. Executantul oferă garanţie numai pentm propriile intervenţii şi materiale. Nimeni nu e interesat de faptul că materialele originale ale monumentelor au rezistat de multe ori timp de secole şi că ele, conservate, ar putea rezista secolelor următoare. Dacă materialele noi rezistă trei ani, e bine. Dacă peste cinci ani ele distrag materialele originale, tot în regulă e - am depăşit termenul de garanţie. Concluzionând: în cazul primului exemplu, scopul principal a fost respectarea aspectului original şi păstrarea materialelor originale ale faţadei. Vopselele pe bază de var, alb de zinc şi o cantitate mică de ulei de in protejează suprafeţele originale acoperite şi în nici un caz nu le deteriorează. în al doilea caz scopul a fost o „zugrăveală frumoasă şi durabilă”: culoarea să fie atrăgătoare, suprafaţa să nu fie pătată şi să reziste poluării. Faptul că materialele originale încă păstrate vor fi victima acestei durabilităţi nu a constituit un aspect important. Precum nici aceea nu a constitui un aspect că prin îndepărtarea tencuielii originale faţada nu se mai poate cerceta în privinţa tencuielii, a coloritului, a structurilor originale şi astfel se exclude şi posibilitatea ulterioară a unei reconstrucţii autentice a viziunii lui Pollack. în favoarea „renovărilor de monumente” se aduc de obicei câteva argumente. Ex. alegerea materialelor şi tehnicilor este mai exigentă decât cele obişnuite, de obicei se înterbuinţează materiale în special elaborate pentru restaurarea de monumente. Cu toate că aceste afirmaţii sunt adevărate, trebuie menţionat pe de o parte că în cazul renovărilor alegerea se face în favoarea înlocuirii materialelor degradate cu altele „de calitate superioară”, pe de altă 97
