Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 7. (Székelyudvarhely, 2008)

Herceg Zsuzsanna: Új anyagok, új eljárások a szilikátalapú műtárgyak restaurálásában

Trebuie menţionat că din investigaţiile necesare diag­­nostizării doar o mică parte sunt efectuate de către restau­rator. Pentru obţinerea rezultatelor cu adevărat preţioase, este necesară aparatură serioasă şi cunoştinţe de speciali­tate aprofundate. După părerea noastră obligaţia restaura­torului dincolo de investigaţiile de bază este să cunoască şi să înţeleagă metodele de examinare cu aparatură com­plexă şi să comunice cu specialiştii în analize.3 La a treia şedinţă publică ENCoRE4 de la München, 19-21 iunie 2001, s-a adoptat un document care exprimă: „Doar studiile universitare acreditate şi recunoscute la nivel internaţional garantează calitatea predării conser­vări i/restaurării, controlul democratic şi accesul liber al publicului.” „Baza activităţii de conservare şi restaurare o constituie analiza cuprinzătoare a proceselor, diagnosti­­zarea şi rezolvarea problemelor, toate acestea făcând deo­sebirea dintre restaurator şi artist şi meşteşugar.”5 Cel puţin ar trebui să-l deosebească... Atitudinea Uniunii Restauratorilor din Ungaria este: „Putem vorbi despre restaurare în cazul în care tratamen­tele aplicate păstrează originalitatea şi autenticitatea ope­relor de artă existente.”6 Cum se realizează toate acestea pe faţadele clădirilor? Pentm o mai bună înţelegere a diferenţei dintre o reno­vare în sensul industriei de construcţii şi o restaurare a unui monument, să comparăm două exemple caracteristice. Exemplul pentru restaurare ar fi restaurarea unei clă­diri Bauhaus din Dessau. Aparent aceasta este renovarea unei clădiri modeme, dar analizând de mai aproape se pot observa soluţii exemplare din punctul de vedere al princi­piilor restaurării.7 Materialele componente ale mortarului şi ale coloran­ţilor, respectiv tehnica acestora au fost identificate pe de oparte din documentele contemporane clădirii, pe de altă parte din analizele ştiinţifice. S-au străduit pentm conser­varea materialelor originale încă existente, astfel s-a reu­şit păstrarea a 70% din materialele faţadei. Completările, zugrăveala şi colorarea s-au realizat pe baza reţetelor ori­ginale în tehnicile originale. Faţă de acest exemplu, renovarea recentă a faţadei Muzeului Naţional al Ungariei poate fi considerat renovare 3 La şedinţele ENCoRE colegii instructori „de vest” reprezentau ati­tudinea cum că restauratorul trebuie să se folosească de măsurătorile cu aparatură complexă. Aceasta este o ruptură dintre mentalitatea „de est” şi „de vest” care nu va dispărea în curând. Conducătorul şcolii de restaurare de la Copenhaga, René Larsen, susţine că studenţii săi sunt capabili să folosească şi să evalueze la nivel profesional cele mai mo­deme analize cu aparatură complexă. 4 European Network on Conservation/Restoration Education. 5 In Magyar Restaurátorkamara 2002 (Colegiul restauratorilor 2002) Uniunea Restauratorilor Maghiari, Budapesta, 2002. pp. 122-123, 152-153. 6 In Magyar Restaurátorkamara 2005 (Colegiu! restauratorilor 2005) Uniunea Restauratorilor Maghiari, Budapesta, 2005. pp. 122-123, 152-153. 7 Thomas Danzl, in: Restauro, Aktuell, 2002. Sept. 6. p. 388. în sens tradiţional. Deşi cercetări mai simple au fost efec­tuate, la renovare acestea nu au fost luate în considerare, păstrarea materialelor originale nu a fost scopul principal. S-a decis pentm aplicarea unei vopsele moderme special dezvoltate pentm faţade, ceea ce necesită o tencuială mai rezistentă decât tencuielile istorice. De aceea o proporţie destul de mare din tencuiala originală a fost îndepărtată, deşi acest lucru s-ar fi putut evita în cazul aplicării unui alt tip de vopsea. Dincolo de „necesitatea” impusă de tipul vopselei, o altă motivaţie a executantului a fost aceea că astfel s-a făcut o mai bună vânzare de material şi forţă de muncă. Dacă plăteşte din fonduri bugetare, beneficiarul nu este neapărat sensibil la costuri. Deci în acest caz mo­numentul a fost adaptat la „nevoile” vopselei în loc de a urma principiile de protejare a monumentului în alegerea materialelor de construcţie şi vopselelor. Conform anali­zelor noastre aspectul original al faţadei era diferit de cel obţinut în urma renovării. Relevarea aspectului original ar fi presupus mai multe analize. Numai prin evaluarea pro­fundă a acestor rezultate şi în urma unor dezbateri putea să se formuleze cea mai adecvată soluţie. Din păcate reda­rea înfăţişării originale proiectate de către Pollack Mihály ar fi durat mai mult timp şi ar fi ridicat alte cheltuieli, de­cât soluţia vizibilă astăzi. Drept e că astfel am fi avut un monument clasicist de rangul clădirilor lui Schinkel. Legislatura din Ungaria sprijină atitudinea renovatoare. Executantul oferă garanţie numai pentm propriile interven­ţii şi materiale. Nimeni nu e interesat de faptul că materiale­le originale ale monumentelor au rezistat de multe ori timp de secole şi că ele, conservate, ar putea rezista secolelor ur­mătoare. Dacă materialele noi rezistă trei ani, e bine. Dacă peste cinci ani ele distrag materialele originale, tot în regulă e - am depăşit termenul de garanţie. Concluzionând: în cazul primului exemplu, scopul principal a fost respectarea aspectului original şi păstra­rea materialelor originale ale faţadei. Vopselele pe bază de var, alb de zinc şi o cantitate mică de ulei de in prote­jează suprafeţele originale acoperite şi în nici un caz nu le deteriorează. în al doilea caz scopul a fost o „zugrăveală frumoasă şi durabilă”: culoarea să fie atrăgătoare, suprafaţa să nu fie pătată şi să reziste poluării. Faptul că materialele ori­ginale încă păstrate vor fi victima acestei durabilităţi nu a constituit un aspect important. Precum nici aceea nu a constitui un aspect că prin îndepărtarea tencuielii origi­nale faţada nu se mai poate cerceta în privinţa tencuielii, a coloritului, a structurilor originale şi astfel se exclude şi posibilitatea ulterioară a unei reconstrucţii autentice a viziunii lui Pollack. în favoarea „renovărilor de monumente” se aduc de obicei câteva argumente. Ex. alegerea materialelor şi teh­nicilor este mai exigentă decât cele obişnuite, de obicei se înterbuinţează materiale în special elaborate pentru re­staurarea de monumente. Cu toate că aceste afirmaţii sunt adevărate, trebuie menţionat pe de o parte că în cazul re­novărilor alegerea se face în favoarea înlocuirii materiale­lor degradate cu altele „de calitate superioară”, pe de altă 97

Next

/
Thumbnails
Contents