Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 7. (Székelyudvarhely, 2008)
Herceg Zsuzsanna: Új anyagok, új eljárások a szilikátalapú műtárgyak restaurálásában
Materialele de epocă nu rezistă poluării industriale, astfel ele nu pot fi utilizate, restaurarea faţadelor este fie imposibilă, fie prea costisitoare sau necesită prea multe cunoştinţe de specialitate Aceste enunţări pot fi dezminţite doar prin prezentarea unor restaurări finalizate. în ultimul sfert de veac la Viena s-au făcut mai multe proiecte experimentale pentru a dovedi, că cel mai simplu colorit de faţadă barocă sau secolul 19 poate fi tratat cu metode de restaurare. Se urmărea şi dovedirea faptului că contrar reclamelor firmelor de materiale de construcţii, restaurarea poate fi eficientă, durabilă şi economică. Varul poate fi folosit chiar şi în centrele de oraş poluate. Şi mai mult, utilizarea sa chiar contribuie la protejarea monumentelor, contrar adepţilor tehnologiilor „modeme”, care ne îndeamnă ca noi înşine să distrugem suprafeţele monumentelor, cum că acestea n-ar fi satsifacătoare „pretenţiilor de astăzi”.14 Experimentul de la Viena dorea şi reînvierea unei practici probate: repararea şi menţinerea faţadelor prin tencuieli şi zugrăveli pe bază de var. Un prim subiect de experiment a fost casa nr. 18 de pe Singerstrasse (foto 9.). Clădirea de cărămidă datând din 1720 avea tencuială pe bază de var cu pulbere de cărămidă, grunduită cu var pur. Stucaturile erau dintr-un amestec de var şi faină de marmură. Coloritul combina în fundal o culoare simplă a pietrei, pe bază de var şi o văruire în galben a suprafeţelor în relief. Acest colorit original era acoperit de şase straturi ulterioare, printre care şi două pe bază de ulei. Sub acestea stratul original s-a păstrat în stare destul de bună. Restaurarea a fost realizată de cinci restaurator în 1986.15 După îndepărtarea mecanică şi chimică a straturilor ulterioare, stratul original a fost tratat cu Keim Atzflüssigkeit (acid fluorhidric), care servea pe de o parte mărirea porozităţii suprafeţei, pe de altă parte juca un rol slab consolidant. Lipsurile de tencuială au fost completate cu acelaş tip de tencuială colorată, pe bază de var. Zugrăveala s-a realizat prin aplicarea mai multor straturi subţiri de var succesive. Primul strat conţinea o cantitate mică de nisip fin de cuarţ, ulei de in şi caseină. Nici aici, nici la celelalte faţade nu au aplicat hidrofobizarea. Motivul era că doreau să păstreze avantajele fizice ale structurilor hidrofilé originale: printre altele uscarea rapidă, „capacitatea autotămăduitoare” a sistemelor de var, transmisia până la suprafaţă a sărurilor migratoare. La climatul nostru, hidrofobizarea nu ajută împotriva efectelor umezelii, deoarece nu poate elimina umezeala din condens şi împiedică uscarea pereţilor. Vizitând mai mult sau mai puţin sistematic acest imobil alături de celelalte restaurate în acest spirit, putem observa ce s-a întâmplat cu ele după restaurare. Această analiză ar merita un studiu independent. Văzând casa nr. 18 14 Ivo Hammer: Kalk in Wien. In: Restauro, 2002. 6, pp. 414-425. 15 I. Hammer, P. Berzobohaty, C. Podgorschek, C. Chizzola şi P. Souchill. Singerstrasse la douăzeci de ani după restaurare, ne dorim ca toate monumentele noastre baroce să fi fost în stare la fel de bună. Desigur prezintă depuneri, în unele zone ploile au subţiat sau au spălat culoarea, se văd urme de ape curse pe suprafaţă, dar cu toate acestea se poate considera nevătămată. Cu mici reparaţii şi revăruire ar fi din nou „perfectă”. Starea ei însă nu necesită nici o intervenţie deocamdată, probabil va rezista încă un deceniu, două (foto 9.). Portalul magazinului de la parter a fost vopsit cu o culoare aparent sintetică. N-am putea spune că arată mai baroc astfel. Un alt exemplu interesant este casa Kohlmarkt 11 (Grosses Michaelerhaus) datând din 1724 (foto 10.). Faţada vizibilă astăzi provine de la sfârşitul sec. 18. Suprafaţa era original acoperită de un grund de var colorat. Acesta a fost rezugrăvit de mai multe ori, printre altele şi cu culori uleioase. După al Il-lea Război Mondial a fost retencuită cu o tencuială de var şi ciment. Aceasta adera slab şi se distrugea repede. S-a restaurat în 1993.16 S-au îndepărtat tencuiala var-ciment şi straturile ulterioare de culoare. După dezinfectare, suprafaţa a fost tratată cu soluţia slabă de acid fluorhidric mai sus amintită. După acesta au curăţat tencuiala şi au îndepărtat depozitele de ciment de pe suprafeţele calcaroase. Găurile au fost completate cu un material pe bază de var, iar tencuiala a fost reparată cu o tencuială de var puţin hidraulică. Pereţii au fost grunduiţi cu o cremă de var, pe care au frecat-o în stare semi-uscată. Elementele de piatră au fost văruite în galben. Clădirea este şi azi frumoasă, deşi nu seamănă cu o prăjitură cu pandişpan, ceea ce azi pare a fi un criteriu de bază la faţadele vechi „frumoase”. Coloritul s-a şters puţin, dar o astfel de îmbătrânire până la un anumit nivel înfrumuseţează clădirile vechi, le conferă puţină patină. Putem observa că operele arhitecturii modeme, la fel ca şi vopselele modeme, nu pot îmbătrâni frumos. Nu primesc patină, ci devin urâte, cu aspect neglijat. Nu întâmplător se curăţă continuu în lumea cultivată faţadele modeme. Despre importanţa acesteia se poate convinge oricine vizitează P-ţa Kálvin. Pentru cele descrise mai sus un exemplu bun îl constituie faţada clădirii Bundeskanzleramt, Ballhausplatz nr. 2, Viena (foto 11.). Aceasta este opera lui Lukas von Hildebrandt, care trebuia reconstruită parţial în 1948 după distrugerile celui de-al doilea Război Mondial. In 1975 pe faţadă s-a aplicat o tencuială nouă de var şi ciment şi s-a zugrăvit cu vopsele sintetice. Porozitatea redusă a condus la degradări accelerate. S-a restaurat în 1995-96.17 S-a îndepărtat tencuiala de ciment şi coloritul sintetic. Suprafaţa relevată astfel a fost curăţată, conservată, apoi s-a reaplicat un chit pe bază de var. Ca vopsea s-a folosit un var colorat cu un mic adaos de ulei de in. Suprafaţa nu a fost hidrofobizată. Astăzi parterul clădirii are zugrăveală nouă. Este vizibil că nu au folosit var, la vedere şi la pipăit pare a fi silicat sau o culoare de dispersie de silicaţi. Suprafeţele colorate sunt extrem de netede, impecabile. Au un aspect 16 C. Lisinger, R. Kerschbaumer, Dehm & Olbricht. 17 C. Gurtner, K. Kilian, E. Kerbs, V. Krehon. 101
