Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 5. (Székelyudvarhely, 2006)
Mester Éva: Geometrikus alosztás, felfokozott optikai hatások, visszafogott színezés. Az art deco üvegablakainak általános restaurálási problémái. A Liszt Ferenc Zeneakadémia üvegablakainak restaurálása
ocazie sunt îndepărtate şi eventualele bucăţi de came rămase. Astfel se proceda şi cu pieile ce urmau a fi vopsite. Fazele de lucru şi denumirile diferitelor articole de îmbrăcăminte difereau de la regiune la regiune, dar principalele etape erau aceleaşi: se lua măsura, urma croitul, montarea, cusutul, fixarea, brodatul, confecţionarea părţii blănoase, a buzunarelor, a nasturilor. Croitul se făcea de regulă cu ajutorul unui şablon din carton. Cusătura se acoperea, după caz, cu o dungă de piele brodată. Partea de jos a îmbrăcămintei, deschiderile braţelor şi a gâtului se căptuşeau cu piele de aceeaşi culoare ori colorată. Vopsitul. culoarea roşie spre violet se obţinea din kosenill, cea maro din gogoaşă de ristic. în secolele 19-20 se mai lucra şi cu baiţ de nucă ori vopsea de andin. Cele mai vechi decoraţii ale hainelor de piele de origine populară erau de culoare albă, pe fond alb. Această decoraţie, de forma lianelor s-a păstrat cel mai mult în Transilvania, unde o întâlnim şi în anii ’30 ai secoului al 20-lea. îndrăgite erau şi motivele din bandă subţire colorată de piele (“szirony”). Mai târziu vor apărea şi se vor extinde ciuciurii, fluturaşii, precum şi motive florale din ce în ce mai colorate. Brodarea se făcea cu fir de mătase, locul căruia îl va lua în secolele 19-20 cel de lână şi de bumbac. Unde au dispămt aceste veşminte? Am presupune că muzeele din Secuime deţin colecţii de resort bogate. în realitate în Muzeul Tarisznyás Márton din Gheorgheni nu găsim nici un asemenea obiect, în Muzeul Haáz Rezső din Odorheiu Secuiesc există doar patru, în Muzeul Molnár István din Cristuru Secuiesc există 11, iar la Miercure Ciuc, în Muzeul Secuiesc al Ciucului sunt 30. Ar fi bine ca obiectele vechi, aflate încă la persoane particulare să ajungă în muzee, şi nu în mâinile intermediarilor care profită copios de pe urma bonomiei unor oameni în vârstă. în muzee însă trebuie asigurată păstrarea lor adecvată, blănurile fiind cele mai vulnerabile piese ale colecţiilor de etnografie. Blana, mai ales cea murdară, unsuroasă, prezintă o atracţie deosebită pentru insecte. Larvele lor vor găuri pielea, firele de păr ale blănii vor fi rase din rădăcină, astfel ca la atingere să cadă în smocuri. Nu este cruţat nici firul de lână folosit la brodat. Leziunile mecanice (deteriorarea cusăturilor, rupturi, lipsuri ale materialului) şi impurităţile (praf, depunerile unsuroase, pete alimentare, scurgeri de vopsele) pot proveni din timpul uzului practic, dar pot fi cauzate şi de depozitarea improprie. Acizii puternici, folosiţi în secolul al 20-lea la prelucrare, pot fi cauza dezintegrării hidrolitice a pielii. Sub efectul umidităţii persistente din aer materia de argăseală se dizolvă, pielea se întăreşte, devine rigidă, se decoloreză, oferind condiţii bune pentru apariţia şi înmulţirea microorganismelor, care vor deteriora şi decolora în continuare obiectul de piele. Prin conservare preventivă - monitorizarea stării colecţiei, depozitarea corespunzătoare, deparazitarea mediului de păstrare — deteriorarea blănurilor poate fi redusă la minim. Autoarea prezentei comunicări şi colaboratorii ei au întocmit o fişă tipizată, cu ajutorul căreia să se monitorizeze fiecare obiect aflat în colecţiile din Transilvania, respectiv cele aparţinând ceangăilor din zona Ghimeşului şi din Moldova, starea acestora, tehnicile de confecţionare, să se prescrie modalităţile adecvate de intervenţie. Studiul face cunoscute unele procedee de dezinfecţie, accentuează importanţa îndepărtării prafului cu multă circumspecţie, se preocupă de metoda curăţirii prin aplicarea unei comprese cu solvenţi, şi recomandă, în baza principiului intervenţiei minime, ca operaţiunile de reconstrucţie şi complectare a deoraţiilor să se efectueze nu pe obiect, ci pe fotografia acestuia. Judit B. Perjés Restaurator H - 1076 Budapest, Thököly út 10. Éva MESTER Repartiţie geometrică, efecte optice accentuate, colorit reţinut. Probleme privind restaurarea ornamentaţiei geamurilor art deco. Restaurarea geamurilor clădirii Academiei de Muzică Ferenc Liszt. Edificiul Academiei de Muzică din Budapesta, construit pe baza planurilor arhitecţilor Flöris Korb şi Kálmán Girgl între 1903 şi 1907, este un simbol al vieţii muzicale maghiare, centru de instruire şi loc preferat pentru concerte. Ornamentaţia clădirii se datorează colaborării dintre diferitele grupări de artişti şi decoratori ai vremii. Ornamentaţia de sticlă i se datoreză lui Miksa Róth şi atelierului său, de la proiectare şi până la faza de execuţie. Turnura secolelor XIX-XX a adus schimbări atât în privinţa materialelor utilizate, cât şi a coloritului. Nu se mai practica, respectiv se practica la scară redusă pictarea suprafeţei sticlei, accentul căzând pe efectele optice şi pe configuraţia grafică a şinelor de plumb. Marea parte a sticlăriei geamurilor şi uşilor Aacademiei de Muzică a fost confecţionată cu tehnica şinelor de plumb, o parte mai mică cu tehnica corodării acide. Compoziţia în manieră de plasă, care vine în vădită contradicţie cu tehnica implanturilor de plumb, face ca aceste suprafeţe de sticlă să fie deosebit de vulnerabile. Aceste geamuri cu implant de plumb sunt vizibile în cele mai reprezentative părţi ale clădirii Academiei de Muzică: în holul de la parter şi pe coridoarele de lângă Sala mare, în holul de la etaj, în casa scărilor, pe pereţii laterali ai Sălii mari şi Sălii mici. Lucrările de restaurare din 2001-2002 nu au vizat sticlăria sălilor şi parţial nici geamurile din casa scărilor. Geamurile şi uşile, de-a lungul a o sută de ani, au suferit multiple reparaţii, prin metode industriale. Pe suprafaţa geamurilor, pe lângă elementele sparte şi lipsă, sunt oarecum jenante - din punct de vedere estetic - suplinirile neavenite, de nuanţă colorică şi textură ce se abate de la original, refacerile implanturilor de plumb, care au schimbat structura garfică a compoziţiei iniţiale, deformările de suprafaţă, precum şi mâzgălelile cauzate cu ocazia zugrăvirii chenarelor. Cu ocazia proiectării accentul s-a pus pe efectul vizual, în detrimentul rezistenţei statice, cea ce a dus la deformări cauzate de greutatea sticlei şi a şinelor, drept care aripile 136
