Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 5. (Székelyudvarhely, 2006)
Mester Éva: Geometrikus alosztás, felfokozott optikai hatások, visszafogott színezés. Az art deco üvegablakainak általános restaurálási problémái. A Liszt Ferenc Zeneakadémia üvegablakainak restaurálása
Prima dată se execută o fotografie totală a obiectului, de pe toate laturile şi despre interior, într-o lumină normală, fără deformări. Detaliile fotografice pot pune în evidenţă caracteristici structurale, urme de unelte, degradări, straturi picturale, învelişuri. Pe fotografia executată în lumină tangentă se disting mai bine denivelările de suprafaţă, crăpăturile, lipsurile. Pozele normale sunt indispensabile la analiza celorlalte tipuri, drept care fotografiile luminiscente- şi infra- să se facă din aceleaşi poziţii! în condiţii de radiaţii UV se modifică capacitatea de absorbţie şi de reflecţie a obiectelor, în comparaţie cu radiaţiile vizibile, drept care se foloseşte pentru desluşirea revopsirilor, retuşurilor, lăcuirilor, a existenţei diferitelor materiale liante. La execuţia ei este necesar un filtru special (UG1), care opreşte razele vizibile, lăsând să treacă doar cele UV. Filtrul trebuie montat după fixarea clarităţii imaginii, şi trebuie modificată distanţarea. La fotografiile UV se foloseşte film alb-negru, deoarece trebuie înregistrată o radiaţie monocromă. Tot radiaţii UV se folosesc şi în cazul fotografiilor luminiscente, doar că pe poze sunt înregistrate radiaţii generate în zona vizibilă, „luminiscenţa” materialelor. Fotografia va reflecta de regulă luminiscenţa învelişului, punând în evidenţă intervenţiile, corecţiile, retuşurile, lăcuirile, trăsăturile de pensulă ce au atins stratul de sus. Luminiscenţa diferitelor straturi depinde de pigmenţi şi de materialele liante. Răşinele, lacurile, uleiurile vor deveni cu trecerea timpului din ce în ce mai luminiscente. Conţinutul de ulei sporeşte intensitatea radiaţiilor, materialele sugative pot afecta culoarea. Conţinutul de cupru şi fier împiedică luminiscenţa uleiului, pigmenţii cu acest conţinut rămân întunecaţi, alţi pigmenţi favorizează fenomenul de luminiscenţă, drept care pe fotografie vor apărea în nuanţe deschise. La această fotografie vom folosi film color solar şi filtru UV, care să permită trecerea razelor vizibile generate. Intercalarea unui filtru de culoare galbenă deschisă (1,5X) între filtru şi obiectiv va facilita o poză mai colorată. Fotografie infraroşie se realizează în condiţii de radiaţii mai mari de 700 mm. Energia fotonului infra- este redusă, cei mai mulţi pigmenţi nu o absorb, drept care majoritetea straturilor picturale, în condiţii de radiaţii infraroşii, îi permit accesul (transparenţă). Această metodă poate să facă vizibile detalii ori desene acoperite sau revopsite. Revopsirile, retuşurile, corecţiile apar contrastate. Pigmenţii cu conţinut de cupru absorb radiaţiile infraroşii, drept care ascund straturile de sub ele. Pe poză vor apărea întunecate. Fotografiile infra- se fac cu camere infra- şi se tipăresc. Investigaţii cu filtru infraroşu se pot efectua şi cu cameră digitală în regim de funcţionare night-shoot, ori cu aparat foto digital, în regim alb-negru. După analiza tipurilor de fotografii enumerate putem recolta mostrele necesare şi se pot efectua probele microscopice. La examenul stratografic este necesară recoltarea unei probe ce să conţină toată, întregul profil al straturilor picturale de o grosime de cel puţin 1 mm. Este importantă localizarea precisă a recoltării mostrelor. Cu microscop stereo (lOOx >) mostrele se vor examina înaintea includerii lor. Cu microscop polarizant, folosind sursa de lumină de sus (lOOx <) se poate studia compoziţia stratigrafică. Pentru aceasta se vor recolta probe şlefuite de 1-2 mm grosime. Proba recoltată se va lipi perpendicular, cu lipici rapid pe o placă cu silicon, împrejur se va lipi un inel de plastic, şi se va turna în răşină sintetică. Urmează şlefuiraea combinată cu spălarea mostrei, urmată de lustru. Cu şlefuirea umedă părţile solubile în apă ale mostrelor se vor dizolva. Din compararea mostrelor recoltate din acelaşi obiect se pot separa straturile originale, cele repictate şi impurităţile. Cu iluminarea radială (de jos) se pot examina obiecte transparente, de exemplu mostre sub formă de praf incluse, mostre şlefuite subţiri, secţiuni subţiri. Pot fi determinate caracteristicile granulaţiei obiectelor, precum şi caracteristicile lor optice. Se poate efectua şi examinarea microscopică luminiscenţă generată cu raze UV a aceloraşi mostre. în cazul secţiunilor lumina să cadă de sus. La fel ca în cazul fotografierii luminiscente , şi în acest caz se înregistrează radiaţiile generate vizibile. Aceste procedee de examinare constituie baza documentaţiei ce se execută înaintea restaurării, ele pot fi efectuate de un restaurator cu pregătire corespunzătoare şi cu mijloacele tehnice adecvate. Éva Galambos Restaurator sculptură de lemn Universitatea Ungară de Arte Plastice H-l 165 Budapest, Csinszka u. 92. Petronella KOVÁCS Dare de seamă privind activitatea din Transilvania a studenţilor restauratori de la specialitatea mobilălemn a Universităţii Ungare de Arte Plastice în cadrul Institutului de Formare a Restauratorilor din cadrul Universităţii Ungare de Arte Plastice se desfăşoară pregătirea specializată a resturatorilor în următoarele domenii: lemn şi mobilă, hârtie-piele, sticlă, textile-piele. Durata de studiu este de cinci ani, în primii trei ani materia parcursă este aceeaşi pentru toate specialităţile: pe lângă disciplinele teoretice studenţii trebuie să cunoască tehnicile de confecţionare şi procedeele de conservare ale obiectelor din materiale anorganice. începând din anul IV studiile vor fi continuate la specializarea pentru care au optat. Din păcate timpul de studiu este şi acuma — după 30 de ani de la înfiinţarea institutului - parţial, de 40-80 de ore lunar, în turnuri de una sau două săptămâni. Pe lângă pregătirea teoretică, un accent deosebit cade pe instrucţia practică. După parcurgerea celor cinci ani de studiu studenţii , în cadrul examenului de licenţă, vor restaura obiecte din categoria aleasă. Poate fi vorba de un singur obiect, sau de mai multe, iar procesul de lucru propriu-zis trebuie să fie precedat de studiul istoriei epocii vizate şi a tehnicilor de confecţionare, a materialelor componente; şi trebuie să se desfăşoare pe baza unui plan de restaurare bine aprofundat. Această modalitate de examinare diferă de cele aplicate la majoritatea institutelor de resort din 132
