Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 5. (Székelyudvarhely, 2006)
Mester Éva: Geometrikus alosztás, felfokozott optikai hatások, visszafogott színezés. Az art deco üvegablakainak általános restaurálási problémái. A Liszt Ferenc Zeneakadémia üvegablakainak restaurálása
Rezumat István BÓNA Procedee tehnice ale picturilor murale Lucrările referitoare la procedeele tehnice legate de picturile murale, apărute până de curând, sunt depăşite din punct de vedere ştiinţific, ori sunt pe cale de a fi depăşite. Lucrările mai vechi s-au bazat pe textele unor surse - puţine la număr şi deseori prost traduse - şi pe experienţa personală a câtorva specialişti. Cercetarea ştiinţifică în acest domeniu - în adevăratul sens al expresiei - a demarat la o scară mai largă în ultimele decenii. în urma acestui demaraj materialul de cunoştinţe a sporit mult şi repede, suferind totodată schimbări spectaculoase. Au căzut multe teorii şi au apărut probleme noi. Pe de altă parte, în Ungaria se desfăşoară prea puţine investigaţii legate de restaurarea picturilor murale, nemaivorbind de lipsa totală a cercetărilor de fond. Până şi rezultatele răzleţe sunt nepublicate. Drept care materialul din Ungaria poate fi investigat doar prin adoptarea critică a rezultatelor cercetărilor din străinătate. Cunoaşterea tehnicilor de creaţie însă ar fi importantă deopotrivă pentru istoricul de artă, pentru arheolog, pentru arhitect şi pentru restaurator. Aceste cunoştinţe ar fi imperios necesare şi cu ocazia dezvelirii picturilor, a proiectării şi desfăşurării lucrărilor de restaurare, a analizei istorico-artistice. în procesul de formare al restauratorilor, predarea cunoştinţelor teoretice privind tehnica picturilor murale, a fost restrânsă în favoarea lucrărilor practice. Chiar când aceste cunoştinţe sunt prezente în procesul de formare, această prezenţă nu are un caracter organizat. Urmările se manifestă în multiplele şi gravele greşeli, comise cu ocazia unor lucrări de restaurare, care afectează negativ starea monumentelor. De multe ori aceste greşeli şi prejudicii au rămas necunoscute atât în faţa publicului, cât şi pentru restauratorii în cauză. Cât timp aceste probleme sunt neglijate de către programele didactice ale universităţilor şi a institutelor tehnice, personalul abilitat în protecţia monumentelor, format în băncile acestor instituţii de învăţământ, va fi lipsit de mijloace în lupta pentru protejarea valorilor de artă. Aceste circumstanţe 1- au determinat pe autorul prezentei comunicări să iniţieze în anul de învăţământ 2000-2001 predarea - în cadrai Universităţii de Arte Plastice - a procedeelor tehnice ale picturii murale, pe baza unor cunoştinţe aflate la zi în evoluţia disciplinei. Materialul predat este îmbogăţit şi perfecţionat an de an, totuşi autorul nu a reuşit să obţină cuprinderea acestei discipline în rândul celora omologate oficial, cu puncte de credit. Drept care prea multe ore rămân neţinute, amânate pentru unele „lucruri mai importante”, iar bagajul de cunoştinţe acumulat rămâne insuficient. Comunicarea se compune din două părţi aproximativ egale. în prima parte sunt prezentate tehnicile şi materialele de bază. S-a încercat formularea părţilor descriptive în aşa manieră, ca cei interesaţi să se poată deprinde cu unele tehnici, chiar fără profesor. Se încearcă o codificare corectă a denumirilor diferitelor tehnici, deoarece în literatura de specialitate confuziile sunt frecvente. Mulţi nu ştiu încă, spre exemplu, cât de rare sunt operele create în tehnica pură a frescei. Pentru pictori şi pentru beneficiari punctele de vedere ale expresiei artistice erau mai importante, decât barierele tehnice. Dacă efectul pictural nu se putea realiza prin tehnica frescei, s-a recurs fără prea multă şovăială la altă soluţie. Definitivarea ori retuşarea frescei în tehnica „secco” a fost şi ea o soluţie frecventă în mai toate epocile. Drept care denumirea de frescă se extinde asupra tuturor operelor la care tehnica frescei este preponderentă. Pentru descrierea diferitelor tehnici autorul face uz de diferite izvoare istorice, de literatura recentă de specialitate, precum şi de propriile cercetări şi experienţe, încercând să ofere astfel o sinteză mai autentică, decât cărţile apărate până acum, destinate cu precădere artiştilor. La prezentarea procedeelor tradiţionale şi a celor modeme, se fac referiri şi la circumstanţele istorice. A doua parte are caracter istoric. Istoria tehnicilor picturii murale este parcursă de la începuturi şi până la curentele modeme contemporane. (Ocupându-se, bineînţeles, doar de acele curente moderne, care apelează încă la procedee picturale tradiţionale.) Pentru cunoaşterea diferitelor epoci s-a recurs tot la cea mai recentă literatură de specialitate. Autorul doreşte să ofere specialistului cititor în limba maghiară cunoştinţe până acum inaccesibile. Nu s-a urmărit asigurarea unui echilibra privind ponderea în acest material a diferitelor epoci. Despre anumite perioade deţinem informaţii mai multe, acestea sunt reprezentate mai consistent, altele, mai puţin cunoscute sunt trecute în revistă mai sumar. Alte capitole ar putea părea inutile, ca de exemplu cel referitor la tehnica picturii cu silicat de sodiu. Că nu este chiar aşa, ne demonstrează faptul că la Üröm cercetările au demonstrat utilizarea foarte timpurie a acestei tehnici, chiar în context European. István Bóna Restaurator pictură, lector universitar Universitatea Ungară de Arte Plastice 1062 Budapest, Andrássy út 69-71. 130
