Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 3. (Székelyudvarhely, 2003)
Erdélyi - romániai magyar vonatkozási múzeumi restaurátor publikációk
contemporane scrise din mai multe surse. Autenticitatea reţetelor transmise de acestea este confirmată de analizele recente a mai multor obiecte datate. S-au folosit piei de oaie ori de viţel, agrăsite cu o soluţie de provenienţă vegetală, pe suprafaţa cărora s-au aplicat plăcuţe subţiri de argint, cu clei de pergamen sau albuş de ou. Argintul a fost aplicat prin poleială, apoi uns cu albuş de ou, ca să nu se corodeze. Ornamentele dorite s-au aplicat cu ajutorul unor prese de lemn. Peste suprafeţele care trebuiau „aurite” se aplica un lac de culoare brună-gălbuie, conţinând ulei de in şi răşini naturale. Suprafeţele date cu acest lac gălbui, respectiv cele rămase argintii au fost ornate mai departe prin presare şi vopsire. Cu această tehnică s-au confecţionat tapeturi, tapiţerii pentru mobilă, paravane, înveliă pentru lăzi şi casete, ornate. Potrivit mărturiilor inventarelor de epocă obiectele din piele aurită erau răspândite şi în Ungaria secolelor XVIIIXIX. Acestea se regăsesc şi astăzi în colecţii muzeale şi ecleziastice (Muzeul Naţional al Ungariei, Muzeul Artei Industriale, Muzeul Creştin de la Esztergom, etc.). în tezaurul Episcopiei de la Győr se găseşte o piesă rară, o pelerină în formă de clopot („pluviale”). Piesele din piele „aurită” sunt periclitate de mulţi factori distrugători. Starea lor depinde de materiile de bază ce s-au folosit la confecţionarea lor, modul de utilizare, de păstrare, intervenţiile anterioare de restaurare. Efectele acestora sunt prezentate detailat pe paginile studiului. Ornatul ce face obiectul acestui studiu este proprietatea Tezaurului şi Bibliotecii Episcopiei de la Győr. A fost confecţionat în secolul al XVIII., dar nu-i cunoaştem locul de provenienţă. Materia ei primă - probabil piele de oaie - a fost agrăsită cu soluţie vegetală. Probabil mediul umed de păstrare a făcut ca materia ei să se deterioreze, să se deformeze, să se rupă, semnalându-se şi lipsa unor fragmente. Stratul superior de piele, împreună cu folia de argint ce i s-a aplicat, lacul auriu şi vopseaua de deasupra, era plină de crăpături, pe alocuri mult slăbită. întreaga suprafaţă a piesei era plină de praf. A fost necesară desfacerea părţii din faţă şi de la spate a omătului, scoaterea căptuşelii, întărirea şi remedierea părţilor rupte. Curăţirea materialului mult sensibil la umezeală s-a făcut pe cale mecanică: cu o pensulă moale, cu un instrument de şters confecţionat din vinii, cu aspiratorul (protejându-se cu un strat textil). Deformările s-au remediat prin fixare, după aburire prealabilă. Pe urmă au fost complectate părţile lipsă, aplicându-se din interior, la rupturi, straturi de susţinere din piele subţiitî, agrăsită cu soluţie vegetală. Lipirea s-a făcut cu amidon de grâu, la părţile greu de lipit s-a folosit o dispersie de amidon de grâu şi poli(acetat de vinii - Planatol BB Superior) în 106 proporţie de 2:1. Procesul de restaurare s-a încheiat prin coaserea căptuşelii din pânză de in (în prealabil curăţită şi complectată), apoi ajustarea părţii din dos cu cea din faţă. Márta Kiss-Bendefy Restaurator-chimist Muzeul Naţional al Ungariei Budapesta Éva Mária BENEDEK Restaurarea unuia din exemplarele primei Biblii catolice de limbă maghiară prin turnare de pastă Biblia care face obiectul prezentului studiu a apărut la Viena, în 1626. Traducerea ei o datorăm lui György Káldi, din iniţiativa arhiepiscopului Péter Pázmány. Este prima Biblie catolică complectă de limbă maghiară. Efectul acestei traduceri, în ce priveşte evoluţia limbii maghiare, se poate compara cu cea exercitaţi de Biblia reformată a lui Gáspár Károlyi. Istoria anterioară a acestui exemplar nu se cunoaăte, actualmente el se află în proprietate particulară. Scoarţa de pilele a cărţii, împodobită prin presare, respectiv prima şi ultima coală lipsesc. Cartea probabil s-a aflat intr-un mediu umed. Microorganismele înmulţite peste măsură au dezintegrat în bună parte hârtia de bună calitate. Filele căzute erau pe cale de a se dezagrega. Enzima eliberată de mucegai a vopsit în mov unele file. Pe alocuri au apărut şi pete foxing. Munca de restaurare a început după întocmirea documentaţiei foto şi a planului de restaurare. Coplectarea părţilor lipsă de mari dimensiuni s-a făcut cu ajutorul maşinii de turnat pastă. Aceasta a fost confecţionată în Muzeul Secuiesc al Ciucului, prin aportul colegului András Szabó. îi datorăm mulţumiri şi resturatorului György Barkó din Budapesta, care nea pus la dispoziţie planul maşinii de turnat pastă de fabricaţie proprie. în procesul de restaurare a hârtiei, turnarea pastei se face cu ajutorul vacumului, pentru a complecta unele părţi lipsă a foilor restaurate. Aparatul se compune din două bazine supraetajate. Bazinul de sus conţine un element de împărţire şi susţinere, aici se desfăşoară procesul de muncă propriu-zisă. în bazinul de jos este păstrată apa, ce trebuie pompată - printr-o placă inox perforată şi un filtru de plastic - pe suprafaţa filei ce trebuie complectată. Filele sunt bine fixate, şi peste ele este aşezată cantitatea de celuloză măcinată necesară. După uniformizarea densităţii lichidului, este deschisă supapa aflată în partea inferioară a bazinului de sus.
