Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 3. (Székelyudvarhely, 2003)
Erdélyi - romániai magyar vonatkozási múzeumi restaurátor publikációk
susţinere, coroana de dafin - au fost curăţite cu soluţie de RO-55, apoi tratate cu soluţia alcoolică a unui lichid pentru agrăseală, în sfârşit, ca strat protector, s-a aplicat soluţie de Paraloid B72, iar părţile metalice au fost unse cu ulei KK-18, folosit la întreţinerea armelor. In interiorul materialului lemnos s-a introdus un suport invizibil, cu ajutorul căruia părul a fost reinstalat la locul său iniţial. András Morgós inginer chimist, resataurator de lemn şi mobilă Magyar Nemzeti Múzeum 1088 Budapest, Múzeum krt. 14-16. Levente Domokos Conservator Muzeul „Molnár István” Cristuru-Secuiesc, P-ţa Libertăţii nr. 45. Judit BAKAY-PERJÉS Restaurarea obiectelor arheologice din piele Colecţiile arheologice ale muzeelor cuprind relativ puţine obiecte din piele. Drept care, cu ocazia cercetărilor arheologice, este necesar să se depună eforturi pentru salvarea tuturor obiectelor ori fragmentelor din piele, cât de mici ar fi ele. De unde această lipsă de vestigii arheologice confecţionate din piele, pe teritoriul Bazinului Carpatică O cauză ar fi predispoziţia acestui material pentru degradare rapidă, precum şi circumstanţele care influenţează acest proces. Degradarea obiectelor confecţionate din piele depinde de calitatea materiei prime, de condiţiile de mediu din timpul folosirii, de lungimea perioadei cât a fost acoperit de pământ şi de calitatea solului. Astfel, caracterul solului, componenţa sa minerală, pH-ul, umiditatea, concentraţia de oxigen, influenţele reciproce dintre acest sol şi obiect, acţiunea microorganismelor, sunt tot atâtea elemente ce determină gradul şi modul degradării. Toate aceste circumstanţe pe teren pot apărea în forme şi interferenţe deosebit de variate, de aceea e greu de prevăzut starea eventualelor descoperiri de obiecte din piele, în faza de proiectare a cercetărilor. Compuşii metalelor - din care în sol există o mare varietate - au o acţiune distrugătoare asupra fibrelor de piele. Apropierea metalelor înlesneşte - cazul fierului - ori încetineşte - cuprul, argintul - procesul de degradare a pielii. în solurile permanent acoperite de apă procesul de descompunere a substanţelor organice este mai lent. Scoaterea la suprafaţă a obiectelor de piele descoperite sub pământ, datorită poziţiei lor sau a gradului avansat de degradare, necesită o grijă aparte. Dacă această operaţiune se face într-o manieră superficială, obiectul poate suferi deteriorări imposibil de rectificat. Cea mai recomandată este metoda recoltării „in situ”, procedeu descris în detaliu pe paginile prezentului studiu. Dacă pielea este mult deteriorată, este bine să fie impregnată deja la locul descoperirii. Se recomandă a se folosi o soluţie ce ulterior poate fi redizolvată, pentru ca în condiţii de laborator să se poată efectua operaţiunile de curăţire şi de conservare necesare. Obiectele, până la conservare, vor fi ţinute în stare umedă. Studiul se mai ocupă de modul ambalării şi al transportului, precum şi de fazele restaurării. Accentuează importanţa documentării operaţiunilor prin fotografii, desene, descrierea amănunţită a locului descoperirii. Este prezentat procedeul curăţirii mecanice, cu apă, respectiv cel chimic, fazele conservării în diferite tipuri de soluţii alcoolice dizolvate în apă. Sunt descrise diferitele modalităţi de uscare - la temperatura camerei, cu diluant sau în condiţii de îngheţare. Oferă informaţii practice privind lipirea, complectarea obiectelor, asamblarea obiectelor compuse din mai multe bucăţi. Adeseori, în cazul descoperirilor arheologice confecţionate din piele, complectarea părţilor deteriorate, asamblarea obiectelor mai sofisticate nu se poate face fără lezarea pieselor. în aceste cazuri autorul recomandă reconstituirea integrală a obiectului. Judit Bakay-Perjés Restaurator (Muzeul de Istorie al Budapestei) Conferenţiar (Universitatea Ungară de Arte Plastice) Márta KISS-BENDEFY Restaurarea unui ornat preoţesc din piele aurită din secolul al XVIII-lea Ornatul sus amintit a fost confecţionat dintr-un material deosebit, numit în mai multe limbi „piele aurită” (gilt leather, corami d’ oro, cuir d’oré, goudleer), deşi n-are a face cu aurul propriu-zis. Culoarea sa nu se datoreşte procedeului de aurire, ci imitaţiei culorii aurului, pe o suprafaţă întinsă. Studiul prezintă această tehnică aparte de ornare a pielii, istoricul răspândirii ei, cauzele deteriorării obiectelor de piele aurită, apoi procesul de restaurare al unui ornat confecţionat din respectivul material. Despre confecţionarea pieilor aurite ne parvin informaţii 105
