Ciubotă, Viorel: Vicariatul Naţional Roman din Carei (Satu Mare, 1997)
Cap. I Crearea Vicariatului Naţional Român Carei. Premise istorice
încetarea obligativităţii învăţării limbii maghiare în clasele l-ll ale şcolilor confesionale^. De remarcat că în toată această perioadă nu se întâlneşte deloc vreo intenţie a episcopiei de Hajdúdorog de a respecta principiile wilsoniene sau de a respecta naţiunea română prin introducerea folosirii şi a limbii române, lucru de altfel permis prin bula “Christifideles". Şi acum şi mai târziu episcopia nu a renunţat de a întrebuinţa limba maghiară, toate actele fiind scrise în continuare doar în această limbă. Sigur că în aceste condiţii în care, după cum se exprima Romul Marchiş, “trăim vremuri de răscruce în care voinţa poporului nu poate fi înfrântă de nici o forţă”^^ se constată în rândul credincioşilor români un proces de radicalizare care va culmina în timpul celor două adunări din 13 şi 18 noiembrie 1918. Asistăm astfel la cazuri de alungare a preoţilor acuzaţi că ar fi colaborat cu episcopul de Hajdúdorog. Un caz deosebit se întâmplă în Dindeşti unde şi în trecut au fost mari agitaţii împotriva introducerii calendarului gregorian, când sătenii îi alungă la începutul lunii noiembrie pe preotul Aurel Mureşan din localitate: “i-au distrus bunurile, i-au luat tot vinul din pivniţă, i-au tăiat un porc şi l-au dus”. A fost nevoie de intervenţia soldaţilor înarmaţi şi a lui Romul Marchiş precum şi de arestarea instigatorilor, pentru ca în 9 noiembrie 1918 să se poată ţine o adunare cu tot satul, în care sătenii şi-au recunoscut greşeala, cerându-şi scuze “de la preotul jignit, jefuit şi păgubit” şi angajându-se să-l despăgubească “până la ultimul ban”^®. Procesul verbal al şedinţei este semnat de 37 de capi de familie din care 27 sunt ştiutori de carte iar 10 sunt semnaţi de către Romul Marchiş. La fel de important este şi faptul că cei prezenţi “primesc cu mulţumire şi bucurie" reintroducerea vechiului calendar”^. Cel mai important eveniment din prima jumătate a lunii noiembrie a fost fără îndoială adunarea populară a românilor din Satu Mare şi împrejurimi, ţinută în data de 13 noiembrie 1918 în sala mare a Primăriei oraşului. Despre această adunare avem trei relatări diferite care toate concordă în ceea ce priveşte participarea numeroasă a românilor la adunare. “A fost o afluenţă extrem de mare a poporului - scria preotul Romulus Buzilă din Mădăras - din întreg judeţul venit sub conducerea preoţilor... Sala mare e neîncăpătoare - lume multă înlăuntru şi pe coridoare”®^. Au participat delegaţi din cele cinci cercuri electorale situate în jurul oraşului Satu Mare: cercul Sătmar, cercul Oaşului, cercul Cinghir, cercul Ardud, oraşul Satu Mare. De asemenea 16
