Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)
Capitolul V
evreimea maghiară s-a rupt în două, în două organisme împărţite: în a congresului şi în a ortodocşilor. Din această perioadă găsim în registrul-protocol al comunităţii informaţia conform căreia conducerea comunităţii se străduieşte să-şi exprime poziţia în scris despre existenţa şi păstrarea principiilor sale de bază. Semnele indică faptul că ideile şi poziţiile trebuiau elucidate faţă de ultrareligioşii conservatori şi extremişti, care la rândul lor datorită groazei faţă de tot ce este modern şi nou, doreau să exileze obiceiurile aşchenade moştenite. Această încercare este dovedită de exemplu, de cearta referitoare la chestiunea obiceiului de vânzare în cadrul oficierii religioase, numit vânzarea mikvei, păstrată în procesul verbal din 17 februarie a anului 1867. Ca în toate templele mai mari conservatoare, tot aşa s-a petrecut această vânzare pe calea tablelor indicatoare şi la Satu Mare. Ultraconservatorii extremişti au descoperit şi în aceasta o reformă şi au dorit să încetăţenească în templul sătmărean licitaţia cu strigare care cu nici un chip nu poate fi potrivită cu exigenţa rânduielii templului. Nerăbdătorii numai atunci au tăcut, când conducerea a cerut părerea mai multor rabini cu autoritate în această privinţă şi de nicăieri nu s-a obiectat asupra vânzării simbolice. După aceasta s-a consemnat că „sub nici un motiv sau pretext nu pot fi schimbate tablele”. Cauze asemănătoare au rezultat în 19 mai a aceluiaşi an, prin introducerea în 80
