Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)
Capitolul V
procesul verbal a însemnării că în liturghia templului nu se poate face nici un fel de schimbare şi dacă totuşi ar deveni necesară o nouă casă de rugăciune, să se poată ridica numai după obiceiurile existente. Hotărârea de principiu a constat din şapte puncte şi a fost avizată şi de şef-rabin. Despre evoluţia congresului naţional al confesiunii evreieşti din anul 1868, faţă de care Ministerul Culturii a avut atâtea speranţe, nu sunt nici un fel de însemnări în registrele comunităţii. Poziţia oficială a comunităţii se 5 » poate reconstitui din procesul verbal al şedinţei din 26 septembrie 1869. Această şedinţă a fost precedată de somaţia reprezentantului noului organism al evreilor adepţi ai congresului, numit neolog. Reprezentantul acestora, Berger Gyula din Cărei, a cerut trimiterea unei delegaţii pentru a participa la alegerile conducerii din circumscripţia Cărei. Ziua alegerilor delegaţilor a fost fixată pe 26 septembrie sub preşedenţia lui Freund Abrahám. Şedinţa comunităţii - după îndelungate polemici - a hotărât ca la şedinţa de alegeri de la Cărei comunitatea să nu ia parte, pentru că din punctul său de vedere hotărârile adunării generale nu sunt obligatorii. Comunitatea sătmăreană şi-a alcătuit primul statut de funcţionare tocmai înaintea acceptării regulamentului organizatoric naţional şi al biroului de intermediere al evreilor ortodocşi. în procesul verbal al şedinţei din 30 aprilie 1871 a fost înregistrat acest statut relativ scurt şi 81
