Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)
Capitolul I
imobil şi în afară de aceasta şi cu ajutorul copiilor evrei, care să poată purta pe stradă produsele coapte. Mai târziu însă, Bauer face cerere pentru extinderea drepturilor şi anume să-şi poată vinde liber produsele coapte şi în cârciumi, dar consiliul oraşului i-o refuză făcând referire la condiţionarea din cererea de stabilire în oraş. La sfârşitul acestui an, Bauer repetă cererea de a vinde liber, dar şi de această dată consiliul rămâne de neînduplecat. Tot în acest an s-au aşezat în oraş Farkas Dávid măcelar din Odoreu şi Lang Jakab alămar, cel din urmă câştigându-şi dreptul de şedere pe baza carnetului de meseriaş. Pentru a îngreuna soarta evreilor, ideea pleca de regulă de la consiliul extern, după cum ar indica punctul 18 din referatul dezbaterilor şedinţei de consiliu din 14 mai 1842, de la înregistrarea cu nr. 1337. Conform acesteia, la propunerea consiliului extern, s-a hotărât ca în cele două hanuri de închiriat din oraş, să nu fie acceptat nici un evreu, nici de cârciumar şi nici ca deţinător de restaurant - numindu-i tractatori în registru de însemnări - iar în celelalte în general cu observaţia că, dreptul de cântărire îl poate exercita doar unul dintre cetăţenii locuitori obişnuiţi din oraş. Şi în legătură cu aprovizionarea cu carne permisă pentru consum din punct de vedere religios (coşeră), comunitatea evreiască din vremea respectivă a avut necazuri. Aceasta se poate deduce din dezbaterea denunţului din data de 4 iunie, 33
