Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)

Capitolul I

conform căruia vita tăiată, după cerinţa religioasă, este dusă la casa Károlyi şi acolo este porţionată şi cântărită în fonturi. Pentru ca nu cumva din aceasta cu timpul să se dezvolte dreptul de măcelărie, pentru examinarea cazului, consiliul trimite o comisie sub preşedenţia primarului. Ce a fost în spatele chestiunii acesteia, azi este anevoios de stabilit, dar faptul că evreii s-au retras cu carnea coşeră la casa extrateritorială a grofului Károlyi, care era într-un permanent proces cu oraşul, ne permite să deducem că un caz de forţă majoră i-a determinat la înfăptuirea acestui demers.

Şi în însemnările din procesul verbal al consiliului din anului 1843 am găsit dovada că acum nu doar arendaşii, ci şi evreii cu alte ocupaţii cer regulamentar să fie primiţi în rândul cetăţenilor din oraş. Astfel sunt evocate următoarele întâmplări:

La înregistrarea cu nr. 64 Elefant Mózes „Izraelitul năsturar din Csenger cere permisiunea mutării şi continuarea meseriei“. Consiliul, pe baza certificatelor prezentate, a permis aşezarea în oraş, iar în chestiunea continuării profesiei îl îndrumă spre breasla năsturarilor.

De asemenea, la înregistrarea cu nr. 65, consiliul îl primeşte pe croitorul Rosenberg Sámuel care se prezintă pentru o aşezare în oraş asemănătoare iar pentru exercitarea profesiei, a fost trimis la breaslă.

în schimb la înregistrarea cu nr. 68, consiliul i-a refuzat primirea tâmplarului Márton József, sosit din Mátészalka, pentru că nu şi-a prezentat certificatele.

34