Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)
Capitolul VIII
IIXI vator în timpul acestei munci. însă anul 1927, şi mai ales anul 1928 pune faţă în faţă cele două personalităţi conducătoare cu colegii de muncă de mai înainte, şi Freund Chaim cu bagheta de conducător în mână, urmăreşte doar un singur scop: întărirea partidului lui şi pregătirea lui pentru viitor. Nu-i poate fi negat lui Freund Chaim şi partidului său faptul că s-au grăbit să-şi ajungă scopul propriu cu o mare perseverenţă şi pentru aceasta au sacrificat o energie uriaşă. Dar nu le-a folosit uriaşul efort şi nu l-au folosit nici în interesul comunităţii, şi având în vedere atitudinea de împotrivire, au atras şi alte puteri enorme din comunitate; până la urmă au făcut o muncă inutilă şi au împiedicat dezvoltarea comunităţii. Din mijlocul acestor bătălii trebuie să privim ca la răcoarea unei oaze, la acei câţiva păzitori veterani ai muncii comunităţii, rămaşi din timpurile mai vechi prin bunăvoinţa sorţii, precum şi la câţiva astfel de noi truditori ai comunităţii, care în vremuri grele au făcut servicii bune comunităţii. între primii, în primul rând Reiter Béla este cel care ca senior al comunităţii şi fost vicepreşedinte de-a lungul a decenii, a fost un propovăduitor de neclintit al tradiţiilor şi sfătuitor înţelept al conducătorilor ultimilor ani, activând cu o rară prospeţime spirituală. Păzitori atât de severi ai tradiţiei 5 comunităţii au mai fost şi vechii conducători Franki Mihály şi Mandelbaum Ede, ultimul fiind fiul primului şef-rabin a comunităţii. 132
