Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Dumitru Şandru: Regimul cetăţeniei locuitorilor din nordul Transilvaniei

Pe de altă parte, organele române de la punctele de frontieră nu puteau efectua un control eficient, mai cu seamă în cazurile în care persoanele intrau în ţară în grupuri mici ori în mod individual. Unele dintre ele veneau cu mijloace de transport auto, în trenuri militare, în trenuri goale de marfă ce se întorceau de pe front etc. Organele de investigaţie ale Siguranţei şi poliţiei aveau efective insuficiente, iar, străinii ce veneau în România nu îşi îndeplineau obligaţia de a lua legătura cu autorităţile româneşti de ordine publică. Biroul Contrainformaţii, din Secţia a ll-a a Marelui Stat Major anunţa, la 17 mai 1945, Direcţia Generală a Poliţiei că în ultima vreme constatase o sporire a populaţiei străine din capitală care se sustrăgea controlului Siguranţei Statului sau Prefecturii de Poliţie. Or, din 3000 de evrei ce sosiseră de curând în ţară, stabilindu-se în Bucureşti, la Prefectura Poliţiei Capitalei se prezentaseră pentru a obţine viza de tranzit doar 20. Deosebit de evrei, în capitală se aflau şi continuau să sosească numeroşi cetăţeni maghiari, care nu se prezentau la autorităţile româneşti. Aceştia veneau cu acte eliberate de comandamentul sovietic, cu paşapoarte maghiare pe care le prezentau Legaţiei suedeze de la Bucureşti - ce se ocupa de interesele supuşilor unguri din România - şi de la care obţineau viza, cu paşapoarte ale altor ţări neutre (exemplu: maghiar sosit cu paşaport al Principatului Monaco). în plus, mai soseau în ţară sârbi, cehoslovaci, polonezi etc., sub actele cărora se ascundeau spioni germani. “Din maghiarii sosiţi, unii se înscriseseră în partidele politice pentru a-şi obţine credit şi sprijin pentru

persoana lor în acţiunile viitoare”, iar alţii erau agenţi informatori, sabotori, terorişti etc.11.

La 4 iunie 1945, Direcţia Generală a Poliţiei a comunicat organelor regionale şi judeţene, prin ordinul general instructiv nr. 9000 S, normele după care poliţia şi jandarmeria trebuiau să se ghideze în punerea în practică a iegii din 4 aprilie 1945 şi a instrucţiunilor complementare care priveau persoanele de altă cetăţenie decât cea română. Acestea extindeau cadrul măsurilor la toţi străinii, indiferent de unde şi când pătrunseseră în ţară, dacă nu posedau viză de rezidenţă. Locuitorilor din nordul Ardealului care nu deţineau supuşenia statului român sau care o pierduseră urma să li se pună în vedere, pe cale de publicaţii, să părăsească teritoriul ţării până la 15 iunie. Cei găsiţi după această dată trebuiau reţinuţi şi expediaţi, sub pază, până la graniţă, pentru a fi tr-ecuţi peste frontiera de stat. Evreii veniţi din lagărele din Ungaria şi Iugoslavia înainte de 10 martie 1945 - data revenirii nordului Transilvaniei în componenţa României - pentru a-şi aranja situaţia în vederea plecării în Palestina, trebuiau identificaţi şi să li se comunice că erau obligaţi ca, până la 1 iulie 1945, să părăsească ţara sau să prezinte documente valabile de imigrare în Palestina. în cazul în care ei prezentau asemenea acte, organele de ordine publică aveau datoria să îi urmărească pentru a pleca din România în termenul înscris în documente. Cei veniţi după această dată, dacă nu aveau acte valabile de călătorie, trebuiau avertizaţi că erau obligaţi să părăsească ţara în decurs de zece zile. Evreii veniţi din Uniunea Sovietică, prin faptul că nu avuseseră domiciliul pe teritoriul românesc, erau consideraţi că se aflau, temporar, într-o situaţie specială. Birourile pentru controlul străinilor erau obligate a ţine o evidenţă aparte a acestora, completându-se interogatoriul-model.'după care eliberau persoanelor respective adeverinţe provizorii, care le dădeau dreptul de a sta în ţară până la 1 august 1945. Evreii imigraţi din U.R.S.S. trebuiau menţinuţi în permanentă observaţie, pentru ca, în caz de manifestări reacţionare, să fie internaţi în lagăre1 A De altfel, la conferinţa din 25-27 mai 1945 de la Direcţia Generală a Poliţiei, unde au fost concepute instrucţiunile ordinului circular nr. 9000 S, s-a stabilit că o atenţie specială trebuia acordată evreilor cu domiciliul în nordul Bucovinei şi în Basarabia, care - deşi cetăţeni sovietici - au intrat în ţară cu grupurile de repatriaţi evrei şi care manifestau vădite tendinţe reacţionare13. Cetăţenii bulgari de origine turcă veniţi în decursul anilor şi care intraseră în România fără acte valabile de călătorie trebuiau obligaţi să părăsească teritoriul ţării până la 1 iulie 1945. Supuşii germani şi maghiari cu rezidenţă în România la data de 23 august 1944 urmau a fi expuşi rigorilor prevăzute de Convenţia de armistiţiu14. Repatrierile din Ungaria se făceau potrivit dispoziţiilor comunicate de Direcţia Generală a Poliţiei prin ordinul nr. 5372 S, din 11 mai 1945. Repatriaţii care, prin activitatea lor din trecut, se încadrau în dispoziţiile privitoare la internările în lagăre erau îndrumaţi spre ele, iar cei ce ar fi avut la activul lor crime de război trebuiau înaintaţi Tribunalului Poporului1 ^

Două zile mai târziu, Direcţia Generală a Poliţiei aducea la cunoştinţa inspectoratelor regionale şi, prin ele, celorlalte instituţii subordonate, cu ordinul nr. 9032, că Ministerul Afacerilor-67 -